MOTO : ‘’ Am purtat 19
războaie şi cu bună-
voinţa
lui Ahura Mazda, am zdrobit
9 regi şi i-am luat
prizonieri.’’
Darius
I
(Cronică persană)
III.
CONFLICTUL GETO – PERSAN
‘’ După indieni neamul
tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele, dacă ar avea o
singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, după părerea mea, ar
fi de neînfrânt şi cu mult, cei mai puternici dintre toate
seminţiile pământului. Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i
chip să se înfăptuiască, de aceia sunt ei slabi ( . . .)’’.
Astfel scria Herodot în ale sale ‘’ Istorii ‘’ despre
marele neam al tracilor. Să încercăm să analizăm foarte atent
textul şi informaţiile cuprinse în el. Constatarea lui Herodot
legată de mărimea poporului trac este relevatoare, comparând-o cu
cea a inzilor.
De unde veneau aceşti traci, textul
nu ne spune în cuvinte ci printre rânduri. Dacă aceştia se
trăgeau din vreo parte a Asiei sau a Europei, cronicile greceşti
trebuiau să consemneze evenimentul. Dar asemenea informaţie nu
există pentru că se simte din textul lui Herodot, că aceşti traci
fuseseră aici înaintea lor, a grecilor, sub un alt nume –
pelasgi. Tracii sunt descendenţi ai Marelui Popor Pelasg, în
aceasta zonă a Balcanilor, aşezaţi la nord de peninsula grecească
până în ţinuturile Hiperboreene, înglobând în acest neam pe
iliri, macedonieni şi daco- geţi.
Afirmaţia ’’cu mult cei mai
puternici dintre toate seminţiile pământului’’ este din
memoria străbunilor greci a lui Herodot care au cunoscut această
putere pe propria lor piele.
Motivele pentru care ei nu pot fi
uniţi sunt acele ale identităţii personale ale fiecărui popor,
combinate cu mărunte interese locale ale locuitorilor. Totuşi ei
rămân ‘’puternici’’ precum odinioară ’’pelasgii erau
divini’’. În ultimele cuvinte ale textului Herodot pentru a nu
crea impresia unei divinizări a ’’barbarilor’’ în
defavoarea grecilor, minimalizează dintr-un condei, calităţile
poporului trac, prin cuvintele : ’’de aceia sunt ei slabi’’.
Printr-o imensă graseală, Herodot, face un serviciu strălucit
poporului trac şi implicit neamului nostru dezvăluindu-ne
superioritatea spirituală a acestora faţă de greci.
Nu aşi dori să se creadă că
denigrez sau contest marea civilizaţie antică greacă şi
realizările ei. Întrutotul departe de mine gândul. Dar este
momentul şi cazul să să încercăm să înţelegem că şi vecinii
grecilor, tracii şi implicit geto-dacii au creat şi dezvoltat o
civilizaţie mult superioară faţă de ceea ce am fost învăţaţi
şi cu rădăcini foarte îndepărtate.
Textul lui Herodot poate fi luat şi
ca o rugăciune adresată de acesta zeilor; să ferească Zeus, ca
ei tracii, să se unească vreodată, putând deveni o puternică
forţă în stare să demoleze totul în cale. Şi totuşi Herodot a
făcut în acest fel o profeţie : Alexandru Macedon, unul din Marii
conducători ai istoriei , creatorul unui vast imperiu a fost trac.
Şi tocmai această forţă latentă
avea să se angajeze în sec.VI î.Hr. într-una din cele mai mari
confruntări din istorie ; faţă în faţă două puteri
covârşitoare, imperiul Persan şi Geţii.
Nu se cunosc exact motivele care au
generat această confruntare. Mai mult ca sigur că a fost politica
de expansiune şi dominaţie a Imperiului Persan. Informaţiile
legate de acest diferend sunt foarte puţine şi vagi. Pentru a
înţelege mai bine evenimentele vom reda cititorilor din cartea lui
Alexandru Busuioceanu ‘’Zamolxis’’ câteva pasaje, legate de
originea şi existenţa neamului get : ‘’Neam straşnic de tot –
gens Iortissima, adaugă el (Iordanes) – (despre care) stă scris
că urma să pustiască chiar şi ţara Iudeei (. . .). Massageţii
îşi au originea din sciţi. Şi zicând massageţi e aproape cum ai
zice solizi (graves), adiocă puternici, geţi – fortes Getae’’
(Iordanes).
 |
| Tomiris, regina massagetilor, primind capul regelui persan Cyrus al II-lea |
Această denumire de massageţi dată
neamului nostru într-o epocă când ei mai erau numiţi şi bessi,
probabil este făcută de către persani. Şi aici vine partea
interesantă şi şocantă a trecutului nostru. În anul 529 î.Hr.
Cirus cel Mare regele persan, stăpânitor a unui vast imperiu întins
de la Marea Mediterană şi până la fluviul Indus, moare într-o
luptă cu MASSAGEŢII !
 |
| Capul lui Cyrus II va fi conservat intr-un vas cu vin |
Din nou pentru a câta oară imense
forţe militare, adevărate maşini de război, organizate pentru a
cucerii şi supune , se opresc şi capitulează în faţa unui popor
fără prea mari pretenţii războinice.
Şi pentru că o lecţie nu este
suficientă, peste 15 ani ea se va repeta în mod similar, dar în
altă ipostază şi cu alte personaje, obligându-l pe Herodot să
pice în capcana admiraţiei faţă de geţi. Şi normal, odată ce
în acea vreme doar neamul geţilor înfruntau cu succes armatele
persane, învingându-le. Stălucita civilizaţie greacă s-a văzut
mulţi ani obligată a se supune stăpânirii persane atât în Asia
Mică cât şi în Grecia.
Dar să vedem ce ne povesteşte
Herodot : ‘’Înainte de a sosi la Istru
(Dunăre) primul popor pe care îl supuse Darius au fost geţii
care se cred nemuritori. Căci tracii
care stăpânesc părţile Salmidesului şi care locuiesc mai sus de
cetăţile Apollonia şi Mesembria şi se numesc scirmiazi şi nipsei
se predară lui Darius fără nici o luptă ; iar geţii
hotărându-se la o rezistenţă îndărătnică fură supuşi
îndată, cu toate că sunt cei mai
viteji şi cei mai drepţi dintre
traci ‘’.
Să încercăm să analizăm
din nou textul. În primul rând în cele scrise există o mică
contradicţie : nu se poate ca geţii să
fi fost primul popor supus de Darius, odată se scirmiazii şi
nipseii (alte triburi trace ) s-au supus fără luptă. Afirmaţia
’’geţii care se cred nemuritori ’’, în unele texte ’’care
se fac nemuritori’’ o vom comenta la momentul potrivit. Dar cel
mai interesant lucru din text este hotărârea geţilor de a lupta
împotriva imensei maşini de război persane, care era alcătuită
din 700.000 de soldaţi. O asemenea decizie nu putea fi luată decât
de o forţă militară şi economică, cu o organizare
corespunzătoare care-şi putea permite să ducă un astfel de
război. Şi totuşi geţii au făcut-o.
Dar să vedem cum descrie acest
conflict şi Iordanes, care folosind izvoare vechi, azi pierdute,
scrie în cartea ’’Getica’’ – ’’după aceea, regele
perşilor Darius, fiul lui Histaspe, a cerut în căsătorie pe fata
lui Antyrus, regele geţilor. L-a rugat şi ameninţat să-i
îndeplinească dorinţa, dar geţii au respins orice înţelegere cu
dânsul şi au spulberat nădejdiile soliei. Darius s-a făcut foc de
mânie şi a ridicat împotriva lor o oaste de 700.000 de oameni,
căutând să răzbune ruşinea păţită de dânsul, cu sângele
supuşilor săi. După ce a înjghebat un pod de vase peste mare, din
Calcedon şi până în Bizanţ, a pătruns în Tracia şi Moesia,
apoi a durat un pod asemănător peste Dunăre, dar a fost hărţuit
mereu timp de două luni, a pierdut opt mii de oşteni şi de teamă
ca podul de peste Dunăre să nu fie distrus de duşmani (pentru a se
putea retrage – n.a.), a fugit în Tracia fără să se mai
oprească în Moesia. După moartea lui, feciorul lui Xerxes a vrut
să răzbune insulta adusă tatălui său şi a pornit un nou război
împotriva geţilor, (. . .). Dar n-a izbutit în încercările sale,
fiind biruit de bărbăţia şi dârzenia geţilor ; şi precum a
venit, aşa s-a întors cu oştile sale, (. . .)
Cumulând cele două texte cu ceea
ce se cunoaşte despre istoria Imperiului Persan vom avea în faţă
filmul evenimentelor.
Urcarea pe tronul Persan a lui
Darius (522 î.Hr.) aduce cu sine o vastă reorganizare şi
consolidare a dominaţiei în Imperiu. Tinzând spre noi teritorii,
Darius nu uită visul lui Cirus şi,m în anul 514 î.Hr.,
organizează o mare expediţie în Balcani. Rând pe rând, sunt
încorporate în Imperiu Grecia, Tracia şi Macedonia. Cele două
provincii, Tracia şi Macedonia, devin adevărate capete de pod
pentru lansarea expediţiei militare împotriva geţilor. Pentru
facilitarea acestei aventuri în ’’pustiul Getic’’. Darius
dă dispoziţie să se construiască un pod peste Dunăre. Trupele
persane trec în Dobrogea ocupând-o şi înfângând oponenţa
băştinaşilor.
Aceaste este aura de cuceritor a lui
Darius în Geţia, de care aminteşte Herodot, doar că el nu a
înglobat-o în imperiu şi nu a luat vreun rege prizonier, ci doar a
molestat nişte băştinaşi paşnici, obişnuita populaţie civilă
apărată probabil de mici garnizoane getice.
Toată ocupaţia persană a durat
doar două luni, vreme în care a fost hărţuită şi obligată să
se retragă cu mari pierderi. ’’Furia getică’’ îşi spunea
cuvântul. Conflictul dintre persani şi geţi încetează odată cu
trecerea Dunării spre sud, a ultimului soldat persan.
Remarcabil în textul lui
Iordanes este prezenţa numelui regelui get Antyrus, cel care a
cutezat să se opună lui Darius, primul dintr-o galerie de iluştrii
conducători ai dinastiei geto-dace.
Al treilea act al tragediei
persane are loc câţiva ani mai târziu, când regele Xerxes, fiul
lui Darius, vrea să spele ruşinea păţită de tatăl său, dar se
pare că fără succes. Şi astfel, vorbind într-un limbaj oarecum
sportiv, scorul final dintre geţi şi persani este de 3 la 0.
Zeul persan Ahura Mazda şi-a plecat
capul în faţa lui Zamolxe.
Orasul Tomis poarta numele reginei Tomiris
Fragment din Revansa Daciei, 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu