Arta Manipularii Istoriei !

Teoria romanizarii dacilor, un bluf cunoscut, dar acceptat de toți istorici români !

În argumentul titlului de mai sus voi veni inițial cu un text care rezuma în mod foarte clar imposibilitatea romanizarii dacilor.

Textul în cauza este, culmea ironiei, scris de către un austriac de etnie germană, care prin scrierile sale a provocat o adevarată isterie în rândul istoricilor români ai secolului al XX-lea dar și în prezent.

Este vorba de Eduard Robert Röesler (1836 - 1874) și teoria imigratiei românilor de la sud de Dunăre, dezvoltată ăn lucrarea Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens” [Studii românești. Cercetări asupra istoriei mai vechi a României]

“ Avem motive să credem că elementul dacic supus s-a ținut departe de contactul cu civilizația romană și și-a menținut dușmănia față de Roma. Romanitatea Daciei a fost însă diferită de cea a altor provincii cucerite de armata Romei. În Italia de Sus, Gallia, Spania, Britannia, Pannonia etc. ea a fost produsul unei fericite deznaționalizări a unei populații numeroase preexistente care a continuat să reprezinte majoritatea, a atragerii acestei populații la un alt mod de a gândi și de a vorbi, a amestecului unei părți a sângelui roman imigrat cu cel local iberic, celtic și alte neamuri.

În Dacia însă a fost creată o adevărată țară de colonizare dintr-un teritoriu slab locuit și înconjurat de o populație dușmănoasă, în care însă romanitatea nu și-a înfipt rădăcini atât de adânci, nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei naționalități cucerite și din punct de vedere spiritual.

De aici și ușurința cu care mai târziu a putut să fie îndepărtată și a dispărut, fără a lăsa atât de multe urme ca în Britannia sau în Noricum, fiind ștearsă ca o simplă poleială.”

(Robert Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur alteren Geschichte Rümäniens, Leipzig, 1871, p. 44–45)

Textul lui Röesler, surprinde însă prin logica realitații istorice ale acelor timpuri, ale situației explosive din Dacia ocupată și Dacia Liberă.

Eduard Robert Röesler

La aceasta părere se va ralia și oponentul lui principal, istoricul Dimitrie Onciul 1856 - 1923) adept al latinității pur romanice a poporului român.

” […] Pe baza indiciilor istorice, noi nu putem susține romanizarea acestei țări decât în partea apuseană a Ardealului cu Banatul timișan și Oltenia, pe care teritoriu se mărginise colonizarea romană. In Moldova și Valahia răsăriteană, precum și în regiunea dintre Tisa superioară și Ardeal, lipsea această temelie; aici nomenclatura topografică a rămas sub dominația romană curat dacă, ca și populația. […] Și după părăsirea provinciei dacii din țară susțin ostilități cu Imperiul roman. Acest element ostil, în cea mai mare parte, nu se poate privi ca romanizat.”

(Dimitrie Onciul, Scrieri istorice, ed. critică îngrijită de A. Sacerdoțeanu, București, Editura Științifică, 1968, p. 167–168).

Dimitrie Onciul

Dar pentru a ne lamuri despre manipularea adevărului istoric voi mai cita și alți câțiva mari istorici români, care, în ciuda faptului că îmbrațișau teoria latinității pure a poporului român, în realitate, prin logică și cunoaștere a faptelor istorice, gândeau cu totul altfel:

’’Nu mai credem în romanizările minunate, prin legionari de şaizeci de ani căsătoriţi cu femei barbare- care, cu tenacitatea conservativă a femeilor, mai curând ele i-ar fi putut deznaţionaliza – cu alergarea, pe alocuri, în Transvaalul – Daciei şi îmbulzirea atâtor căutători de aur şi nestatornici vânători de noroc uşor, care, nicăieri şi în nici o vreme, n-au obicei să se aşeze şi să înmtemeieze. Nu credem în minunile făcute abia în decurs de un veac şi jumătate cu asemenea oameni şi în asemenea situaţii (. . .).’’

                                                                                  Nicolae Iorga

Nicolae Iorga

“Românii nu-și au originea în culcusul amoros a lui Traian, cu o femeie dacică de moravuri îndoielnice. “ (?!).

                                                                          Constantin Daicoviciu

Constantin Daicoviciu

 ’’ Îmi închipui că această parte a cronicilor spaniole n-a fost cercetată de istoricii români, dacă nu s-a observat până acum că, pentru cronicarii spanioli, adică pentru toţi, nu Dacia a fost fondată de un împărat iberic (autorul face referire la imparatul Traian care era de origine spaniola - subl.n) sau are a-şi căuta vreo urmă între hispanici, ci dimpotrivă hispanicii sunt descendenţi din geţi sau daci şi Spania a fost fondată la a patra ei întemeiere, cea definitivă în sec. al V-lea, de poporul de la Dunăre’’.

                                                 Alexandru Busuioceanu - Zamolxe

Alexandru Busuioceanu

„ Începutul și origina unei limbi este anevoie de fixat în mod cronologic; într'adevăr, dacă voim de pildă să ne dam seama despre prima aparițiune a limbei noastre, ne va fi greu , ba poate chiar imposibil , să aflăm un moment precis, de la care să putem zice că începe graiul nostru românesc. Capitolul de față are să dovedească - în parte, după tablele cerate de la Abrud - existența acestei a doua limbi a Romanilor, existența graiului vulgar latin, embrionul din care avea să se dezvolte limba românească. ..

De aci rezultă că importanța limbistica a acestor table este așa de mare, încât un curs de istorie a limbei noastre romane, ar fi necomplet, ba poate chiar imposibil, dacă nu s-ar examina mai întâiu formele și construcțiunile latine din aceste prețioase monumente. Limba româna, pusă în raport cu graiul vulgar al Romanilor, prezintă un interes cu mult mai mare decât, când e pusa în raport cu cea clasică.

Mult timp s-a tras la îndoială existența unei limbi romane paralele cu aceea în care ne sunt transmise scrierea clasicilor.”

                                                   Gheorghe Popa-Lisseanu - Romanica

Însusi marele istoric Constantin C.Giurescu își va pune întrebari aferent imposibilitatii romanizarii dacilor, ... dar la care va raspunde într-un mod demn de ziarele de can-can din ziua de azi !

” Dacia a rămas sub stăpânirea romană ceva mai putin de 170 de ani (106 – 275, dupa Christos), deci timp de cinci generații. Totusi efectele au fost decisive: în urma acestei stăpâniri s-a născut poporul român. În alte părți în care legiunile au stat de două ori mai mult, ca de pildă în Panonia și Britania, nu constatăm același lucru. .....

Cum se explică această extraordinară putere a romanismului dacic ? Cum s-a putut ca , într-un interval așa de scurt, el să prindă rădăcini atât de puternice ? Răspunsul , după părerea noastră , nu poate fi decât unul singur: romanismul a biruit în Dacia fiindcă el a câștigat pe autohtoni. Aceștia atrași de avantajul și strălucirea vieți romane, au învățat limba cuceritorilor, și-au însușit numele lor și s-au romanizat. Dacă romanii nu izbuteau să câstige pentru civilizația și cultura lor pe daci, s-ar fi întâmplat și la noi ce s-a întâmplat în Panonia și în Britania: dispărea romanismul. Fiindca numai cu funcîionari și cu oameni veniți din altă parte nu poți imprima unui ținut un nou aspect, o nouă viață. Trebuie să ai neapărat și concursul baștinașilor, care să se simtă atrași spre această nouă viață. .....

Aceia dintre autohtoni care voiau să ajungă a juca un rol în administrație, în conducerea orașului de pildă, de asemenea trebuiau să învețe latinește. Să mai adaugăm apoi și moda, spiritul de imitație, care în toate vremurile și la toate popoarele a găsit adepți. “

                       (Costantin C.Giurescu - Istoria Românilor, vol I, pag. 142-143)

Constantin C.Giurescu

Ce să mai spun..... ?, cum bine zicea Iordanes si Anonymus !

Bîrsan Cornel