Descoperiri (partea II-a ) care răstoarnă teoria popoarelor indo-europene de origine asiatică !

In India

Aceasta migrare a triburilor europene în Asia nu a fost însă unică, cronicile indiene menţionează infiltrarea unei mari populaţii în Valea Indusului, în jurul anilor 1700 i.Chr. care avea să influenţeze într-un mod determinant cultura şi civilizatia indiană. Aceasta populaţie europeana migrata din zona Central-Europeana pe traseul Caucaz, Tarim şi ulterior Valea Indusului avea să fie numită de către vechii indieni, Arya, respectiv “străini” , formulare de unde derivă atât de utilizatul, în exces cuvant “arian” respectiv “popoare ariene”.

Celebra epopee sanscrită “ Ramayana “, scrisă în secolul IV iHr., alcatuită din 24.000 de distihuri, prezintă epopeea prinţului Rama, identificat şi ca „preot scit”, intrat în conflict cu anumite facţiuni ale poporului său „pelasg”, decide să „emigreze” spre Asia.

Mişcarea iniţiată de către Rama este un proces masiv de migrare, pelasgii cucerind Caucazul, Iranul, India şi Ceylonul.

În India pre-invaziei ariene trăiau dravidienii, populatie de rasă negroidă care ocupau întregul subcontinent, originari, probabil, din Africa. În jurul anilor 2400 î.Chr., aceştia vor crea o înfloritoare civilizaţie, remarcată prin ridicarea unor orase precum, Mohendjo-Daro şi Harappa, construite matematic. Clădirile oraşelor, construite din cărămidă, sunt aliniate de-a lungul străzilor care se întretaie în unghi drept. Oraşele erau prevazute cu un sistem de canalizare şi alimentare cu apă performant. Creşterea puterii economice a populatiei dravidiene avea să le faciliteze efectuarea de schimburi comerciale cu civilizaţiile din Mesopotamia şi întregul Orient Mijlociu.

                                                        Fizionomii feminine Dravidiene

Triburile europeene dupa invadarea centrului Asiei, au găsit pasajele de trecere către India, în jurul anilor 1700-1500 î.Chr, intrand în actualul Punjab, de unde şi-au început campania de cucerire a teritoriilor indiene. În ciuda faptului că unii autori afirmă ca această migrare s-ar fi desfăşurat în mod paşnic, realitatea a fost cu totul alta.

 

Europenii, numiţi arieni, beneficiau de o adevarată scoală a „artei războiului” . Dotaţi cu armament superior din bronz si uimitorul fier, utilizatori ai cailor şi carelor de luptă, aveau să-şi dezvolte o strategie de luptă bazată pe atacul pedestrimii şi a atacurilor rapide ale cavaleriei. Diferenţa dintre războinicii europeni şi dravidieni nu poate fi comparată decât cu superioritatea militară a spaniolilor din secolul al XVI-lea asupra populaţiilor indigene din America Centrală şi de Sud.

În urma acestui război „Civilizaţia Indusului” va disparea din istorie, locul ei fiind luat de către „Civilizaţia Arienilor”.

Aceştia îşi vor impune în scurt timp, mai ales în nordul Indiei, tradiţiile şi obiceiurile, delimitându-se de populatia dravidiană, înfrântă, prin creerea unui sistem de diferenţiere socială dar şi rasială, castele:

1.Casta Preoţilor - Brahmanii, Aryenii

2.Casta Domnitorilor şi Războinicilor - Ksatriya

3.Casta Negustorilor şi ţăranilor - Vaisyas

4.Casta Servitorilor - Sudras care "asudau" muncind pentru primii

Şi în prezent se pot constata diferenţele fizionomice şi de culoare majore între cele doua rase, chiar dacă, în decursul timpului sau mai produs şi amestecuri de populaţii.

 

 

 

                Fizionomi rezultate din amestecul / mixajul raselor arienilor si dravidienilor

Europenii aveau să se impună în subcontinentul Indian până în zilele de azi, datorită unor funcţiuni determinante, sintetizate pe scurt de către Georges Dumezil ca fiind:

1. stăpânirea sacrului şi a cunoaşterii;
2. forţa fizică şi valoarea războinică;
3. fecunditatea şi abundenţa.

Dravidienii vor ramane însă majoritari, şi în zilele noastre în sudul Indiei.

O facţiune a acestor dravidieni vor imita „migrarea” arienilor, dar în sens invers, plecand din India spre Asia şi Europa, popor care ulterior va fi cunoscut în istoria Europei sub numele de „ţigani – gypsy ”.

Cornel Bîrsan - fragment din lucrarea Istorie Furată.Cronică Românească de Istorie Veche.