Cronologie - confruntări militare între 1390 - 1456 în care au fost implicaţi Domnitorii Ţării Româneşti şi nu numai.... !

Batalia de la Rovine

Fragment de cronologie din cartea în curs de lucru: Istorie Pierdută.Cronică Românească de Istorie Veche a anilor 1400 - 1601.

Autori: Adrian Anghel, Cristian Moşneanu şi Cornel Bîrsan

1390 În toamna anului 1390, Baiazid I atacă şi cucereşte Vidinul şi-l alungă pe ţarul Straţimir.Cu această ocazie turcii pătrund şi în Ţara Românească, ucigând şi jefuind comunităţile de la nord de Dunăre.

1391 Mircea cel Bătrân atacă, în primavara anului 1391 trupele turceşti conduse de către Firuz Bei şi le decimează. În urma victoriei obţinute, domnitorul român reocupa Vidinul, şi-l repune în drepturi pe ţarul Straţimir.

1393 Baiazid, ocupa Ţaratul de la Târnovo, luându-l în prizonierat pe ţarul Ioan Şişman. Mare parte a Vlaho-Bulgariei va fi anexată în noul imperiu turc, şi transformată în paşalâc, graniţa stabilizându-se la Dunăre. Cu aceasta ocazie este cucerită şi cetatea Silistra, aflată în stăpânirea lui Mircea.

1394 La începutul anului 1394, Mircea, pătrunde cu o puternică cavalerie românească, până la poalele versantului meridional al Munţilor Balcani, la Karnobat, unde distruge bazele achingiilor otomani.

1394 În toamna anului 1394, Baiazid pătrunde în Muntenia în fruntea oştilor sale, ucigând şi distrugând totul în calea lor

Mircea cel Bătrân

1394,Octombrie,10 Bătălia de la Rovine. În urma bătăliei de la 10 octombrie 1394, Mircea obţine una dintre cele mai mari victorii din istoria neamului. Armata otomană a fost în mare parte decimată. Cavalerul cruciat Philippe de Mezieres va relata sugestiv acest fapt: „ Baiazid a avut o altă bătălie < înainte de cea de la Nicopole > contra românilor, în care a fost înfrânt cu desăvârşire şi a pierdut în jurul a 30.000 de turci, care au murit în bătălie Umilit, Baiazid I cu trupele rămase se va retrage, în grabă la sud de Dunăre, începând munca de reîntregire a armatei otomane.

1395 În primavara anului 1395,Baiazid lansează o noua campanie împotriva Ţării Româneşti. Armata turcă de circa 40.000 de oşteni va fi susţinută şi de circa 8.000 de oşteni sârbi conduşi de catre regele Marko Kraljevic (1371-1395).

1395, Mai,17 Bătălia de pe râul Argeş. Oştile lui Mircea vor hărţui neîncetat armata turcă, aplicând şi strategia pământului ars. După mai multe ciocniri, la data de 17 mai 1395 se dă bătălia de pe râul Argeş, undeva în aproprierea capitalei. După o lupta grea, cu mari pierderi de ambele părţi, Mircea se vede nevoit să se retragă spre munţi. Se pare că ajutorul solicitat lui Sigismund nu a sosit la timp, sau nu a sosit deloc. În acelaşi timp Baiazid îşi retrage oastea, în mare parte decimată şi se repliază la sud de Dunare. În bătălia de pe râul Argeş îşi vor pierde viaţa şi regele Marko Kraljevic, eroul legendar al sârbilor şi supusul lui, Constantin Dragas Dejanovici.

1395 Dupa batalia de pe Arges la sfârşitul anului 1395, pentru a-şi reface oastea epuizată, Mircea se retrage în Ţara Bârsei. Acum va avea loc primul atac turcesc asupra Transilvaniei, atac conceput în ideea capturării sau uciderii lui Mircea.

1396, Septembrie,25 Batalia de la Nicopole. Ambele armate s-au pregătit pentu bătălie. Francezii și aliatii lor formau avangarda, iar Sigismund și-a împărțit trupele în trei: maghiarii ocupau centrul, transilvănenii formau aripa dreaptă, iar muntenii conduși de Mircea , formau aripa stângă. Baiazid și-a dispus liniile cu avangarda cavaleriei protejată de o zonă de țepușe, urmată de unitățile principale de arcași și de ieniceri, în timp ce corpul principal de oaste otoman și sârbii se ascundeau în spatele dealurilor, la ceva distanță de prima linie. De acea cavalerii occidentali au crezut că se vor lupta doar cu un număr mic de spahii.Crestinii sunt zdrobiti. Cauzele dezastrului creştin de la Nicopole trebuie analizat prin lipsa unităţii de comanda a coaliţiei, utilzarea cavaleriei grele ,incapabile să reziste atacurilor rapide ale cavaleriei uşoare şi infanteriei turce, şi mai ales a lipsei de experienţa. Să nu uităm că la anul bătăliei Jean de Nevers avea 25 de ani, iar Sigismund de Luxemburg, 28 de ani, raportat la vârsta de 41 de ani a lui Mircea, şi punând în balantă şi experienţa acestuia în războaiele purtate împotriva turcilor.

Mircea cel Bătrân si fiul său Mihail I

1419 La ȋnceputul anului 1519, Mihail I ȋntră ȋn conflict cu vărul său Dan al II-lea ce s-a ridicat cu pretenţii la tron. Dan al II-lea ce se găseṣte refugiat la curtea bazileilor bizantini chiar de la ȋnceputul domiei lui Mircea cel Bătrân se bucură susţinere polică ṣi militară a ȋnpăratului bizabtin Manuel al II-lea Paleologul(1391-1425). Luprele se incheie cu deznodamant nefavorabil lui Dan.

1419 Luptele dintre Mihail I si Dan al II-lea (aliat cu turcii) continuă ȋn toamna anului 1519. Ȋn octombrie Sigeismund de Luxemburg aflat personal ȋn fruntea trupelor maghiare soseṣte ȋn zona Banatului de Severin hotărât fiind să demareze o campanie ȋmpotriva otomanilor. Sigismund ṣi Mihail I iṣi sinconiează acţiunile , reuṣind să instaureze temporat liniṣtea ȋn zonă respingandu-i pe turci.

1420 Sultanul reuṣind să ȋnăbuṣească răscolele din Asia ṣi Balcani, ȋn primăvara anului 1420 va declara un mare război sfânt contra Ţării Româneṣti (contra lui Mihail, beiul de la Kara Iflak) urmând să ȋṣi canalizeză ȋntraga forţă ṣi urgie asupra Valahie.Această a II-a campanie otomană va fi condusă chiar de către marele padiṣah, care se găsea ȋn fruntea unei armate uriaṣe. Pentru ȋnceput, turci atacă ṣi cuceresc forăreăţle dobrogene Enisala ṣi Isaccea ṣi după aceea pe cele din Muntenia: Turnu ṣi Girgiu.Campania turcească a continuat prin jefuirea Ţării Româneṣti, turcii au capturat un mare număr de români pe care i-au luat ȋn robie. Ȋn atare condiţii, Mihail este nevoit să se retragă ȋn munţi asteptând ajutor militar din partea ungurilor.

1427,Ianuarie,24 (?) A doua lui domnei a lui Radu Praznaglava ȋncepe (ajutat de turci ) la sfărṣitului anului 1426 după că duce lupte grele cu rivalul său Dan al II-lea.

1423, Februarie, 23 Dan reuseṣte să repurteze o glorioasă victorie asupra turcilor care pătrunsese la ȋnceputul anului ȋn Valahia. Pe câmpul de luptă pierzându-ṣi viţa 36.000 de soldaţi otomani.

1424 Cu sprijim militar unguresc, la ȋnceputul anului 1424 Dan duce o nouă luptă cu Praznaglava, lupta ce se ȋnchiei cu un rezult nefavorabil pentru el ṣi este nevoit să se refugieze ȋn Transilvania.

Dan II

1427, Ianuarie, 24 Dan al II-lea alături de Don Pedro, fiul regelui Portugaliei ṣi a oṣtilor maghiare, porneṣte spre Muntenia ṣi ȋn urma unei confruntari ȋl alunga pe Radu Praznaglava.

1429 Iunie Dan al II-lea atacă cetatea Chilia dar fără sorţi de izbândă.

1430, Noiembrie, 11 Dan al II-lea atacă din nou Chilia ȋnintea de ṣi de data aceasta fără de succes.

1431,Iunie,1 După cum vedem ȋn cronicile sârbeṣti Dan al II-lea moare foarte aproape de 1 iunie 1431 ȋn lupta cu turci. Acest lucru poate fi confiramt ṣi din documente maghiare, câmd se specifică faptul că ȋn aprilei 1431 Sigismund, aflându-se la Norimberga (Nürnberg) primeṣte vestea decapitării lui Dan al II-lea.

1432, Iunie, 10 O tabără turcească se găsea amplasată la Finta ȋn apropierea capitalei Târgovoṣte. Pericolul iminent ȋl face pe Alexandru I să trimită mai multe scrisori braṣovenilor cerând ajutor. Ajutorul din partea Ungurilor si al lui Alaexandru cel Bun ajunge prea tarziu, astfel ȋncat Alexandru I Aldea este nevoie sa faca pace cu turcii mergand la adianopol sa se ȋnchine sultanului . Nu se stie daca s-a purtat vreo confruntare armata sau s-a ȋnceiat direct pace.

1432, Iulie Turcii lansează o ofensivă contra Transilvaniei, ofenisvă la care, ca vasal al sultanului, trebuie să ia parte ṣi Alexandru principele valah. Această campanie este condusă Sarzi, beglerbegul Rumeliei ṣi Hambza Beglerbegul Anatoliei. Alexandru pentru a arăta că de fapt este de partea creṣtinilor , prin comitelui de Timiṣ Ştefan Rogony, ȋl ȋnṣtiinţează pe regele Sigismund care sunt efectivele turceṣti ṣi ȋl asigrură că va trece de partea lui când va sosi armata maghiră ,impreună chiar cu Daud Celebi un pretendent la tronul imperiului Otoman : “(...)de multe ori m-au înșelat turcii pe mine acum vreau să le fac și eu tot așa; pe Dumnezeul meu că nu va rămânea nici sămânță de ei” Asigurările “beiului karavlah” nu se materiolizează, nu reuseṣte să ȋṣi unească armata cu ce a maghirilor iar turci reuṣesc să repurteze o răsunătoare victorie asupre creṣtinilor prădând ṣi pustiind Ţara Bârsei.

1436,Septembrie, 5 Impreună cu oastea maghiară ṣi ajutat de boieri potrivnici principelui valah, Vlad Dracul intră ȋn Ţara Românească având o confrunatare cu armata lui Aldea ce era sprijint de către turci. La 17 noiembrie 1436 la Constantinopol soseṣte vestea că armata turcească aliată principelui muntean reuseṣte să ȋnvrăngă pe cea a boierilor revoltaţi aliaţi cu Vlad Dracul.

Vlad Dracul

1436, Noiembrie, 17 La 31 august 1436, ȋnpreună cu o armata transilvăneană pleca spre Ţara Românească iar la data de 6 septembrie 1431 trece pe lângă Turnul Roṣu ṣi Boltiţa Desfăṣurarea ostilităţilor nu o cunoaṣtem dar ṣtim că după data de 17 noiembrie trupele lui Vlad sunt alungate de către fratele său, Alexandru I Aledea, ce este ajutat de turci.

1438 Turcii organizează o campanie contra maghiarilor iar Vlad ȋi ȋnsoţeṣte. Sunt prădate, Mediaṣul, Sighiṣoara, Mureṣul ṣi părţi din suburbiile Braṣovului. Ȋn momentul asedierii Sebeṣului, Vlad care ţinea cu creṣtinii, le pormite acestora că ȋi ajută se se ȋntoarcă din robie cu condiţia ȋnsă de a se preda. Cetatea de Baltă ṣi Sibiul rezistă atacurilor dar oaste otomană se ȋntaorce ȋncarcată cu pradă trecând prin pasul Branului.

1442, Martie , 18 Ȋn primavara anului 1442 otomanii organizează din nou o campanie contra Ungariei, armata turcească trece prin Ţara Românească ṣi pustieṣte Transilvania. Iancu de Hunedoara ce era guvernator al Ungarie ȋn acea perioadă este ȋnfrânt la Sântimbru.

1442, Martie, 23 Dupa batalia de la Santimbru, Iancu de Hunedoara isi reface armata si repurtează o mare victorie ucigândul pe Mezid bei comandatul oṣtilor turcesti ṣi pe fiul acestuia.

Iancu de Hunedoara

1443, Ianuarie,9 Pentru a-ṣi recăpăta tornul, spre sfârṣitul anului 1442, Vlad intră ȋn Ţara Românească ajutat de oaste turcească. Un detaṣamet de oaste otomană este distrus la Porţile de Fier la trecerea spre Banat iar grosul armatei otomane este decimat de către Iancu de Hunedoara ȋntr-o bătălie ce se dă lângă râul Ialomiţa. Ca ṣi consecinţă a acestor evenimente Vlad trece de partea creṣtinilor iar ȋn preajma date de 9 ianuarie 1443 se găseṣte din nou la cârma ţării ȋn local lui Basarab al II-lea.

1440, Noiembrie, 10 Regele Ungariei Vladislav I decalnṣează un nou război contra otomanilor avand ȋn fruntea oṣtilor pe Iancu de Hunedoara. Vlad ȋi este alături lui Iancu cu o oaste de 7000 de ostaṣi. Ȋnainte luptelor Iancu ȋi cere lui Vlad ca membru al ordinului Dragonului, să depună jurământ de vasalitate regelui Ungariei dar acesta refuză. Papa ȋl absoalvă de jurământ dar ȋn locul lui Vald va depune jurământ fiul acestuia, Mircea. Bătălia se dă la Varna ṣi are un deznodământ catastrofal pentru creṣtini ce sunt respinṣi peste Dunăre. Aceṣtia retrăgându-se ȋn derivă sunt călăuziţi de către Vald ṣi ostaṣii săi. Ȋn această bătălie ȋṣi pierde viaţa Vladislav I.

1445 Are loc o expediţie a flotei burgunde pe Dunăre cu scopul de a-l găsi pe regele Vladislav I despre care se credea că ȋncă mai trăieṣte. Flota avea deasemenea ca ţel demararea unei noi campanii contra turcilor, Vlad li se alătură ṣi ȋnpreună cuceresc cetatea Giurgiu ṣi Turtucaia, alte două cetăţi : Silistra ṣi Turnu nu au putut fi luate de la turci. Alături de burgunzi ṣi de armata lui Iancu, Vlad trece Dunărea pe la Rahova iar turci se retrag spre interiorul Bulgarie. Campania nu este ȋnsă continuată datorită lipse de provizii. După această expediţie reaţiile dintre Iancu de Hunedoare si Vald Dracul se ȋnrăutăţesc.

1447, Noiembrie, 10 Iancu de Hunedoara porneṣte o campanie contra “nelegiuitului Vlad, voevodul Ţării Româneṣti” pe care ȋl considera unul dintre “ duṣmanii ȋnvederaţi ai regatului Ungariei”, pătrunde ȋn Ţara Româească si il alungă pe Vlad Dracul din scaunul de la Târgoviṣte.

1448, Octombrie, 18-19 Vladislav ȋi răsplăteṣte ȋncrederea lui Iancu luând parte alături de acesta la ofensiva contra turcilor ȋn sângeroasa bătălie din 18-19 octombrie 1484 de la Kosovo Poljie. Vladislav trimite după unele surse 6000 de călăreţi (ȋn fruntea căreia se afla, se pare, fratele său Dan ) iar după altele aproape de 10000. După cronicile maghiare armata valahă piere eroic pe câmpul de luptă , după cronicile turceṣti este ȋncercuită de trupele conduse de blegerbeg-ul Anatoliei ṣi cel al Rumeliei, fiind nevoită să se predea.

1455 Relaţiile dintre Huniade si Vladislav se ȋnrăutăţesc iremediabil ȋn iarna anului 1455 când principele român trimite un corp expideţional care cucereṣte o fortăreaţă maghiară, probabil Bran sau Ada Kaleh(?).

1456 Iulie 3 Vlad Tepes , cu puţin timp ȋnintea datei de 3 iulie 1456 pătrunde ȋn Ţara Românească ṣi ocupă tronul ţării alungandu-l pe vladislav al II-lea. Alături de Vlad Ţepeṣ se aflau ṣi români din Transilvania precum ṣi boieri pribegi fugiţi din Valahia ce ȋi erau potrivnici lui Vladislav.

Vlad Tepes

""Artizanii"" principali ai actului de la 23 August 1944

Regele MIhai I

Ioan Mocsony Stârcea

Ioan I. Mocsony-Stârcea, ortografie alternativă Ioan I. Mocioni-Stârcea, (n. 16 mai 1909, Cernăuți - d. 1992, Elveția) a fost un moșier, industriaș și om politic român, originar din Transilvania (din satul Bulci, comuna Bata, județul Arad).

În aprilie 1954, baronul a fost condamnat, la rândul său, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi (sentința nr. 49/6 aprilie 1954), deși se pare că însuși ministrul de Interne de atunci, Alexandru Drăghici, îi promisese că, dacă își va juca bine rolul în anchetă și proces, va primi o condamnare formală și va fi lăsat să plece în Elveția, unde se afla soția sa. Ioan Mocsony-Stârcea a ieșit din închisoare abia cu prilejul amnistiei generale a deținuților politici (1964).

A beneficiat de condiții privilegiate de detenție în penitenciarul M.A.I., unde a scris, începând din anul 1962, un fel de memorii sub supravegherea organelor de anchetă, aceasta fiind o condiție pentru a ieși din închisoare, după cum afirma el în anul 1990. Au rezultat 1793 de pagini scrise de mână, din care, dactilo­grafiate, au ieșit peste 3000, fiecare filă dactilografiată fiind confirmată de autor: „sunt corecte în raport cu originalul”. ^[5]

După eliberare, guvernul comunist i-a permis să plece în Elveția la 5 septembrie 1964, în urma răscumpărării oferite de soția sa, fiind escortat până la scara avionului de ofițerii de Securitate. S-a stabilit în apropiere de Geneva, izolat de românii din exil. A decedat în anul 1992.

General Dumitru Dămăceanu

Dumitru Dămăceanu (n. 17 iulie 1896, Cosmești, județul Galați, România - d. 27 septembrie 1978) a fost un ofițer român în al Doilea Război Mondial, ulterior promovat în gradul de general de brigadă. A jucat un rol important în lovitura de stat de la 23 august 1944.

După abdicarea forțată a Regelui Mihai și instaurarea statului comunist a fost exclus din armată. La începutul anilor ’50 a fost degradat, arestat și i s-a intentat un proces. După detenție, în anii ’60 a fost reabilitat, redându-i-se gradele militare în rezervă.

General Emilian Ionescu 

General Constantin Sănătescu

Pe 4 noiembrie 1944 s-a format cel de-al doilea guvern condus de generalul Constantin Sănătescu. Cabinetul s-a confruntat cu provocările Partidului Comunist Român (susținut de Uniunea Sovietică), care a ridicat pretenția de a-i fi acordate două ministere strategice, Ministerul de interne și Ministerul de război. Pierzând și încrederea liderilor partidelor liberal și țărănist, care îl percepeau prea moderat față de comuniști, Sănătescu și-a depus pe data de 2 decembrie 1944 mandatul.

Constantin Sănătescu a fost ultimul general al Armatei Române înmormântat, în 1947, cu onoruri integrale datorate gradului său.

Luptător în ambele războaie mondiale, comandant militar al Bucureștiului pe timpul rebeliunii legionare, generalul Sănătescu, în calitate de comandant al Corpului 8 armată, a fost cel care a oprit pogromul împotriva evreilor declanșat la Dorohoi în anul 1940.

Lucreţiu Pătrăscanu

Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău - d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist. Pentru o perioadă de timp a fost șiprofesor la Universitatea București.

Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România. A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.

În 1948, va fi acuzat de naționalism burghez și de șovinism și va fi arestat. Sub arest, va fi vizitat de Iosif Rangheț, Alexandru Drăghici, Teohari Georgescu și ocazional de Gheorghe Gheorghiu-Dej. A fost acuzat de asemenea de colaborare cu Siguranța Statului în perioada interbelică. În același proces au mai fost arestați și judecați Elena Pătrășcanu (soția lui), Harry Brauner, Lena Constante, Petre Pandrea (cumnatul lui), Herant Torosian, Alexandru Ștefănescu, Emil Calmanovici, Remus Koffler, Ioan Mocsony-Stârcea, Anton Golopenția, Belu Zilber, Victoria Sârbu (soția lui Ștefan Foriș) și alte 33 de persoane.

După modelul proceselor staliniste care se inițiaseră deja în Cehoslovacia (Vladimir Clementis și Rudolf Slánský), Ungaria (László Rajk), Bulgaria (Traicio Kostov) sau Albania(Koči Xoxe), Lucrețiu Pătrășcanu a fost condamnat la moarte pe 14 aprilie 1954, după ce procesul durase șase ani. A fost cel mai lung proces al vreunui lider comunist din istoria comunismului mondial, cu o pauză în anul 1951. În proces au mai fost interogați de asemenea oameni politici din perioada interbelică, precum Corneliu Coposu, Gheorghe Tătărăscu sau Bebe Brătianu (ultimii doi membri PNL).

În noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, Lucrețiu Pătrășcanu și Remus Koffler au fost executați prin împușcare la închisoarea Jilava.

Belu Zilber

Belu Zilber (n. Herbert Zilber, 1901, Târgu Frumos - d. martie 1978, București), cunoscut și sub numele Andrei Șerbulescu, a fost un comunist român ilegalist, prieten cu Mircea Eliade, Emil Cioran, și apropiat al lui Lucrețiu Pătrășcanu.

După ce a fost bătut în beciurile Siguranței statului, a acceptat să fie martor al acuzării împotriva prietenului său, Lucrețiu Pătrășcanu (arestat și el în 1948 și condamnat la moarte în 1954). Zilber a fost condamnat la închisoare pe viață și eliberat în 1964.

Și-a câștigat existența dând meditații de matematică. A murit în martie 1978.

Grigore Gafencu

Grigore Gafencu (n. 30 ianuarie 1892, Bârlad - d. 30 ianuarie 1957, Paris) a fost un om politic, diplomat și ziarist român.

S-a stins din viață la 30 ianuarie 1957, în locuința sa din Paris.

Emil Bodnăraş

Emil Bodnăraș (n. 10 februarie 1904, satul Iaslovăț, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria - d. 24 ianuarie 1976, București) a fost un lider comunist român, general al Armatei Române și spion sovietic.

Emil Bodnăraș a decedat la data de 24 ianuarie 1976 în București și, spre deosebire de ceilalți lideri ai partidului care erau înmormântați la Monumentul Eroilor Comuniști din Parcul Libertății, rămășițele sale pământești au fost puse într-un sicriu de metal masiv și înmormântate, la dorința sa, într-o criptă de lângă biserica construită pe banii lui în satul natal, Iaslovăț dinjudețul Suceava.

Pt.conformitate

ing.Birsan Cornel

Dan al II-lea, Domnul Ţării Româneşti.

Din lucrarea “Istorie Pierdută. Cronica Românească de Istorie Veche” (lucrare ȋn pregătire) Autori : Adrian Anghel ,Cornel Bȋrsan, ṣi Cristian Moṣneanu.

Dan al II-lea

Dan al II-lea, domn al Ţării Româneṣti ȋn două rânduri (1422-1426 ṣi 1427-1431), face parte din ramura Dăneṣtilor a dinastiei Bararabilor urmând filiaţia Radu Negru Vodă, Basarab I, Nicolae Alexandru, Radu I, Dan I. Se cunoaṣte faptul că a fost duce al Amlaṣului ṣi Făgăraṣului.

Faptul că Ţara Românească, prin conducerea lui Radul al II-a Praznagalvla, se afla sub influenţa turcilor a făcut ca regalitatea maghiară să ȋncerce a impune un domn care să deservească intereselor creṣtinătăţii. Totuṣi, conform cronicarului bizantin Ducas, nu sprijinul regelui Maghiar Sigismund de Luxemburg a fost cel care l-a adus pe tronul Ţării Româneṣti pe Dan. Acesta venind din Constantinopol, reuseṣte să recruteze prin intermediul boierilor ce ȋl susţineau o armată de mercenari transilvăneni ṣi bulgari si porneṣte pe cont propriu o campanie care va duce alungarea vărului său. Astfel că, aflndu-se deja pe tron ȋn tomana anului 1422 Dan va cere ajutor coronei maghiare pentru a-ṣi putea menţine domnia.

Sigiliul lui Dan al II-lea

Prima domnie (23 octombrie 1422-decembrie 1426/24 ianuarie 1427?)

Dan al II-lea se găseṣte ȋn Imperiul Otoman chair de la ȋnscăunarea unchiului său Mircea cel Bătrân ṣi slujesţe ȋn armta turcă până ȋn anul 1422. El ȋl ȋnsoţeṣte pe Murad al II-lea la asediul Constantinopolului când “era gata la orice faptă de război ṣi ȋnsuṣi să meargă cu turci la pândă” dar “se sustrage” ṣi reuseṣte să treacă pe ascuns ȋn tabăra imperială. Ajutat de ȋmpăratul bizantim Manuil al II-lea sau de fiul acestuia Ioan al VIII-lea Paleologul, traversează Marea Neagră cu o corabie pusă la dispoziţie de bizantini ajungând la Cetatea Albă(care aparţinea de Moldova) unde este aṣteptat de către boierii ce ȋi erau potrivnici vărului său Radu al II-lea Praznaglava (Ducas, Istoria turco-bizantină , 1341-1462). Boierii “l-au proclamat domn ṣi l-au pus ȋn domnia bunicului său” ṣi tot ei, confrom cronici lui Ducas l-ar fi omorât pe Radu “feciorul din flori al lui Mircea” (binȋnţeles, la aproximativ 4 ani distanţă ṣi nu ȋn momentul primei ȋnscăunări a lui Dan). Desfăṣurarea evenimentelor nu o cunoaṣtem dar ṣtim că la data de 23 octombrie 1422 Dan al II-lea se găsea pe scaunului din Târgoviṣte (D.R.H., D, I, p. 221-222).

Pentru a menţine stabilitatea domniei pe care abia o luase Dan al II-lea cere ajutorul regelui Sigismund al Ungaria devenid vasal acestuia. Sigismund ȋl pune la dispoziţia principelul valah pe generalul florentin , comite de Timiṣ, Pippo Spano. Cei doi atacă cetatea Silistra alungându-i pe turci, ulterior vor cuceri ṣi cetăţile Giurgiu ṣi Turnu.

La ȋnceputul anului 1423 o armată turcească trece Dunărea cu scopul de a-l alunga pe Dan ṣi de-al ȋnscăuna pe vărul său Radu Praznaglava. Ȋn data de 23 februarie 1423 Dan reuseṣte să repurteze o glorioasă victorie asupra turcilor , pe câmpul de luptă pierzându-ṣi viţa 36.000 de soldaţi otomani. Acestă victorie menţine linṣte doar pentru puţin timp deoarece armata otomană repliată se ȋntoarce ȋn toamna anului 1523 ṣi reuseṣte să ȋl ȋnfrânga pe Dan . Cu sprijim militar unguresc, la ȋnceputul anului 1524 Dan duce o nouă luptă cu Praznaglava, lupta ce se ȋnchiei cu un rezult nefavorabil pentru el ṣi este nevoit să se refugieze ȋn Transilvania. Ȋn toamna aceluiaṣ an tot cu sprijinul lui Sigismund de Luxemburg, Dan reintră ȋn ţară ṣi ȋl alunga pe vărul său.

Luptele dintre cei doi pretendenţi la tronul valah reȋncep ȋn primăvara anului 1426 ṣi ţin până ȋn iarnă când Dan este nevoit să se retragă la Râṣnov ȋn ţara Bârsei.

La 24 ianuarie 1427 alături de Don Pedro, fiul regelui Portugaliei ṣi a oṣtilor maghiare, Dan porneṣte spre Muntenia pentru a-l alunga pe Radu Praznaglava (D.R.H., D, I, p. 247-248).

(Continuarea o veţi putea citi ȋn momentul apariţiei cărţii)

Prostia Istoricilor sau Istoria Proştilor ! azi despre: Negarea lui Bogdan I , Voievodul Maramureşului şi Domnul Întemeietor al Moldovei !

Mai zilele acestea am primit de la un prieten o lucrare dedicata evenimentului istoric al Întemeierii Moldovei si al atestării oraşului Rădăuti ca şi capitală a Moldovei în timpul lui Bogdan I (1359-1367). Lucrarea a fost editată în anul 2009 şi poartă titlul de: Rădauţi şi Întemeierea Moldovei, 650 de ani (1359-2009).

Lucrarea este o culegere de texte, articole şi extrase din lucrări ale unor cunoscute feţe bisericeşti, istorici, arheologi şi alţi cercetători în ale istoriei precum: I.P.S.Pimen, Ahiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, I.P.S.Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, I.P.S. Epifanie, Episcopul Buzăului şi al Vrancei, P.S. Macarie, Episcopul Europei de Nord, Dr.Constantin Rezachievici, Acad.Şerban Papacostea, Acad.Răzvan Theodorescu, Lia şi Adrian Bătrana, Dr.Radu Cârciumaru, Dr. Denis Căpraroiu, Acad.Pr.Mircea Păcurariu, Acad.Marius Porumb, s.m.a.

Din păcate, în contrariul celebrelor nume nominalizate, unele din articolele existente în lucrare abundă de inexactităti, lipsă de informaţie şi fabulaţii ! În anumite scopuri meschine, a căror cauza nu o cunoaştem, dar o bănuim, unii dintre autori se întrec în a ne manipula şi deruta, în a falsifica istoria si evenimentele şi ceea ce este mai grav în a "modifica" istoria după bunul lor plac politic sau din considerente de mândrie (prostească) regionala, că nu pot să spun altfel, cu scuzele de rigoare !

În articolul "Care este motivaţia Negării "Descălecatului" lui Radu Negru Vodă în Ţara Românească şi a eliminării lui Radu Negru Vodă ca personaj istoric ?" am menţionat despre latura umană în care aroganţa şi mândria sunt tributare mai ales celor mult şcoliţi !

Vorba Academicianului Atanasie M.Marienescu: "Săracul Negru Vodă ! Unii istorici români îl ţin numai de figura unei legende ori a tradiţiunii poporale ṣi pentru aceasta l-au scos din sirul domnilor Valahiei, şi astfel l-au scos din istoria ţerii. "

Cine au fost autorii "expulzării" lui Radu Negru Vodă din rolul de Întemeietor al Ţării Româneşti şi trecerii lui in legenda sunt cunoscuţi mari istorici: Iorga - Hasdeu - Onciul.

Motivatia: Pentru că Radu Negru Vodă era Ardelean Făgărăşan !

___________________________________________________________________

În acelaşi fel, şi din aceleaşi considerente de "naţionalism" local, sau contra ardelenesc şi Bogdan Voda este identificat ca având origine Oltenească !; ori se insistă pe omiterea lui ca factor decisiv în Întemeierea Ţării Moldovei si în geneza familiei Muşatine, insistându-se pe o familie Muşatină de origine Moldovenească !

Motivaţia negarii lui Bogdan Vodă şi a urmasiilor lui este faptul că au fost Ardeleni Maramureşeni !

Preferabil pentru stimaţii noştri "tovarăşi" în ale istoriei este să se creeze o fabuloasă identitate a unui Voievod Moldovean (!) care ar fi generat de fapt familia Muşatinilor !?,

Săracul Ştefan cel Mare, care şi-a onorat şi cinstit străbunii maramureşeni, s-ar răsuci în mormânt la aflarea unor asemenea aberaţii! Iar cronicarii Ion Neculce, Miron Costin şi Grigore Ureche şi-ar pune cenusă în cap !

Voi prezenta pe scurt concluziile autorilor Lia şi Adrian Bătrana din capitolul, " Despre cronologia bisericilor şi funcţia ansamblului feudal de la Rădăuţi în secolul al XIV-lea" din lucrarea menţionată mai sus, "Rădauţi şi Întemeierea Moldovei, 650 de ani (1359-2009)"

Prima concluzie a autorilor:

"Bogdan I nu a ctitorit nici una din bisericile de la Răsărit " (adică în Rădăuţi) ! Biserica Sf.Nicolae din Radăuţii fiind ctitorită de nepotul lui Bogdan, Petru I Muşat !

Ciudată afirmaţie deoarece la pagina 146 a lucrarii tot autorii scriu clar: " Biserica de zid a fost ctitorită de Petru I şi nu de Bogdan I, ea fiind precedata de un lăcaş de cult construit din lemn..."

Aş vrea să atrag atenţia distinşilor autori că şi în zilele de azi, Maramureşenii preferă să-şi facă Biserici din lemn, şi nu din zidarie de piatra !!! Aşa că e mai mult ca sigur ca acea Primă Biserica din lemn a fost CTITORITĂ de către Bogdan I Voivodul Maramuresului la scurt timp după aşezarea lui la Rădăuti !

Ce este şi mai important este un alt fapt, necunoscut de istoricii nostrii, de ce Biserica Sf. Nicolae ? Pur si simplu pentru că pe tatăl lui Bogdan I îl chema Micula, forma romanizată a maghiarului Miculaş, adica NICOLAE ! Astfel că Biserica a fost ridicată în onoarea, pomenirea şi amintirea tatălui său !

A doua concluzie a autorilor:

Plecând de la studiul : MITOCHONDRIAL AND NUCLEAR DNA ANALYSIS FOR RECONSTRUCTION OFHISTORICAL GENEALOGY OF PRINCES OF MOLDAVIA FROM THE SECONDHALF OF THE XVI-TH CENTURY întocmit de către :G.Cardos, A.Bătrana, L.Bătrana, N.Miriţoiu, A.Rodewald, autorii articolului mai sus menţionat, întocmesc o genealogie demnă de romanele SF, creînd din neant o familie Voievodală Moldovenească (?), care ar fi condus destinele Moldovei sub numele de Muşatini (?!), iar pe Bogdăneşti îi ingroapă odată cu Laţcu, primul urmaş a lui Bogdan Vodă !

Analizând scheletele din mormintele voievodale, prin metode ţinand de studiul geneticii, autorii: A.şi L. Bătrana identifică pe Bogdan I (mormânt M 66) şi pe fiul său Laţcu (M 85), (relaţie tată - fiu). Celelalte 6 schelete sunt identificate astfel: un ""Necunoscut" (mormânt M 82) care este tatăl lui Petru I (M 81) şi Roman I (M 79), şi totodata bunicul nepoţilor: Ştefan I (M 69), jupân Bogdan (M84), şi al strănepotului Bogdan (M83) - un fiu de a lui Alexandru cel Bun.

Iar concluzia autorilor este că:" Rezultă deci că la Rădăuţi sunt înmormântaţi unii dintre membrii a doua familii înrudite printre ele: pe de o parte cea maramureşana, reprezentată de Bogdan I şi fiul său Laţcu, iar pe de altă parte cea locală moldovenească, stăpană a resedinţei rădăuţene, reprezentată de voievodul local" (ilustrul necunoscut M 82) !?

Dar aici intervine un mare dar...... ?!

Autorii studiului genetic afirma însă că : "exista o legatura maternă între cele două grupuri" , adică între Bogdan I ( M 66) şi "Necunoscutul" (M 82) !

Erau fraţi ? Ori în acest caz "Necunoscutul" nu poate fi în nici un caz Moldovean (!!) ci doar Maramureşan !

Iată cum un simplu fapt ştiinţific ignorat sau intenţionat ignorat poate duce la fabulaţii şi la creerea de familii voievodale fictive ! Precum si concluziile docte, fară suport documentar sau arheologic, făcute şi croşetate în scopuri şi motive bine întemeiate, pentru a ne aburi !

Concluziune mea:

In baza documentelor existente voi incerca, pe foarte scurt, să vă prezint realitatea istorică.

Bogdan I al Maramureşului, intrat în conflict cu regele maghiar Ludovic I de Anjou, trece în Moldova, intră în conflict şi cu descendenţii markgrafului Dragoş (căpitan în slujba regelui Ungariei şi nu domn al Moldovei !), îşi stabileşte capitala la Rădăuţi, unde ctitoreşte Biserica Sf.Nicolae, şi între anii 1359 - 1367 reuseşte şi Ctitorirea Ţării Moldovei !

Nepotul lui Bogdan, Stefan, fiul lui Iuga, îi va fi aliat şi asociat la domnia Ţării Moldovei, mai ales între anii 1367 - 1368. Acest Ştefan, este acel " Necunoscut " care se doreşte a fi considerat Voievod Moldovean !

Care este relaţia maternă (din punct de vedere genetic) între Bogdan şi Ştefan al Maramureşului ? Cea dintre unchi şi nepot, descendenţi din soţia Voievodului Micula, unul un calitate de fiu, iar celalalt în calitate de nepot !

Bogdan I a avut trei copii: Laţcu, Costea şi Margareta Muşata ! Laţcu şi Costea vor domni în perioade diferite de timp, iar Muşata va fi soţia lui Ştefan al Maramureşului cu care v-a avea trei copii: Ştefan I, Petru I şi Roman I.

Unde sunt dovezile despre existenţa şi identitatea lui Ştefan al Maramureşului ?

- Dr.Ioan Mihalyi de Apsa – Diplome Maramureşene din secolele XIV si XV;

- Cronica moldo - polonă:

„Bogdan primul principe în Moldova, lăsă un fiu numit Ştefan. Acesta murind ....... lăsase doi fii, Ştefan şi Petru." (Stefan este identificat chiar ca şi fiu a lui Bogdan !)

- Pomelnicul Mănăstirii Probota:
“Bogdan Voevod şi Ştefan Voevod” ( alăturare care ne confirmă dualismul conducerii Moldovei între anii 1362 – 1367)
- Pomelnicul mănăstirii Voroneţ:

"Bogdan voievod, Laţco voievod, Dobroslav voievod, Coste voievod, Şendre voievod, Gheorghii voievod, Dragoş voievod, Micul voievod, Petr voievod, Roman voievod, Ştefan voievod, Săpot voievod, Iuga voievod, Martha, Bogdan voievod, Alexandr voievod, Anastasiia doamna, Anna doamna, Marina, Vacha, Iliia voievod, doamna Marina, Bogdan voievod, Ştefan voievod, Marina, doamna Stana, Petr voievod, Roman voievod, Bogdan voievod“. (Ştefan este pomenit cu numele de Micul, după numele bunicului său Micula. După numele lui sunt imediat pomeniţi fii săi: Petru, Roman şi Stefan !)

- Marco Bandini (1593 - 1650), arhiepiscop italian, care a trăit între anii 1644 - 1650 în Moldova, menţioneaza în scrierile sale că: Margareta Muşata a fost soţia Voievodului Ştefan (Stephani voivode uxor)

- s.m.a.

Cine sunt inmormantati in cele 8 morminte ?

Arbore genealogic al dinastiei Bogdan-Stefan-Musatini.

Pt.conformitate,

Cornel Bîrsan