Descrierea
uciderii mişeleşti şi soarta rămăşiţelor pământeşti ale
Bravului Mihai în cronici interne şi externe, în corespondenţe
purtate între personalităţi ale vremii precum şi în alte
documente:
|
Uciderea lui Mihai Viteazul |
1) „Mihai a fost ucis conform poruncii primite de la
Împăratul Rudolf al II-lea, iar eu am executat-o.” (1601 Giorgio
Basta, într-o scrisoare adresată Arhiducelui Mathia, viitorul
împărat habsburg).
|
Asasinul lui Mihai Viteazul: Rudolf al II |
|
Asasinul lui Mihai: Gheorghe Basta !
|
2) „A fost trimisă o mare trupă de valoni
în tabăra valahului Mihai, în urma unui sfat de taină ţinut de
Basta György şi căpitanii săi în noaptea de 8 august 1601, cum
să-şi desfăşoare trupele pentru o confruntare cu valahul … Unul
din căpitani cu numele Bori (Beaury) dacă a intrat în cort
împreună cu încă câţiva a pus mâna pe Mihai zicând: „Eşti
prins!”, Mihai i-a zis:” Ba!” şi cu aceasta pus-a mâna pe
sabie s-o scoată. Un valon ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a
lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia, căci
Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul
cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel
prăbuşindu-se i-au tăiat capul cu propria sabie. Şi jefuindu-l şi
împărţindu-i toată prada ce o avea în cort ţi vitele de afară,
i-au tăiat capul în cort şi a zăcut trei zile gol, la marginea
drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care
murise acolo tot atunci şi astfel a stat capul acolo mult timp.”
(„Istoria Transilvaniei” de István Szamosközi (1565 – 1612) –
istoric maghiar din Transilvania).
|
Mihai Viteazul - o poza mai putin cunoscuta ! |
3) „O vreme mijlocitorul
(Beaury) lui Basta cercetează aici şi acolo şi, pe neaşteptate,
trupa valonilor înconjoară cortul lui Mihai, Beaury şi alţi
câţiva subalterni ai săi au intrat în cortul lui Mihai pe care
l-au găsit liniştit şi stând întins. Beaury, adresându-se
acestuia, spune: „Eşti prizonier !”, la care acesta răspunde:
„Nicidecum !” şi spunând aceasta Mihai a încercat să scoată
sabia care era atârnată de propteaua cortului în timp ce era lovit
de Beaury cu halebarda şi capul îi este tăiat cu sabia proprie a
lui Mihai, iar unul dintre valoni l-a împuşcat la încheietura de
la mâna stângă despre care se ştia că obişnuia să o folosească
şi cu care încerca chiar atunci să-şi scoată sabia. Capul
acestuia l-au pus pe coapsa propriului cal alb mort … corpul lui
Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine şi a zăcut timp de
trei zile în apropierea drumului public …După aceea, totuşi,
corpul acestuia, ca să nu fie sfâşiat de căini, câţiva sârbi
l-au înmormântat din ordinul lui Basta, într-o groapă, pentru ca
în cele din urmă, cu trecerea timpului să fie dus la Alba-Iulia …”
(„Cronica Transilvaniei” - Wolfgang Bethlen istoric maghiar,
cancelar al Transilvaniei (1639-1679).
4) „Basta a trimis
două companii de valoni şi două companii de soldaţi germani,
împreună cu alţii călări, să înconjure cortul lui Mihai şi
să-l prindă viu. Care ordin, transmis de Basta s-a executat cu
supunere şi la sosirea lor au declarat voievodului că este
prizonierul majestăţii sale imperiale romane şi trebuie să se
predea de bunăvoie. Când însă voievodul a chemat în ajutor pe
locotenentul său şi a apucat o sabie atârnată în cort,
punându-se în poziţie de apărare şi după izbirea unui căpitan
neamţ, căpitanul valon s-a înfuriat împotriva lui şi l-a
străpuns cu lancea, în timp ce căpitanul neamţ i-a tăiat capul.
Voievodul … a căzut pe loc iar corpul său mort a zăcut o
întreagă zi neînmormântat sub cort.” („Cronologia …”,
Hieronymus Ortelius (1543 – 1614) – istoric flamand).
5) „…
valonul (Beaury), fiind gata să înfăptuiască ceeace a promis,
merge în tabăra voievodului însoţit de circa 60 de oameni şi,
găsindu-l în cortul său, intrând la el îndrăzneţ, l-a somat să
se predea ca prizonier al împăratului: Mihai fiind pe cale să-şi
întindă mâna spre iatagan, căpitanul valon l-a lovit cu o
halebardă în piept şi în aceeaşi clipă un altul, cu spada,
printr-o lovitură i-a tăiat capul de pe umeri. O moarte nedemnă
pentru un căpitan atât de valoros …” („Istoria generală a
Turciei”, Richard Knolles (1550 ? – 1610) – istoric englez).
6)
”În afara cortului se aflau aproximativ 17 slujitori ai Domnului
care, dându-şi seama de ce se petrece, au sărit să-şi apere
stăpânul. S-a încins o luptă aprigă în care au pierit peste 30
de oameni ai lui Mihai. Calul Voievodului, care aştepta gata înşeuat
la intrarea în cort, a fost împuşcat şi trupul lui Mihai a fost
aşezat pe cadavrul calului şi lăsat astfel în timpul zilei, până
la căderea serii. Nişte ostaşi din vechii slujitori ai lui Mihai
l-au îngropat noaptea, pe ascuns, şi mulţi l-au plâns cu
prisosinţă.” (Gheorghe Palamede, grec contemporan cu Mihai
Viteazul).
7) „… Basta trimise asupra lui Mihai două steaguri
de valoni şi alte două de germani, cu ordin de a pune mână pe el.
La vederea lor, (Mihai) s-a înspăimântat, dar fără a-şi pierde
curajul, strigă după ajutor oamenilor săi şi apucă sabia în
mână, dar deodată sări asupra-i valonul Beaury, comandantul
Turdei, împreună cu alţii, şi-l tăie de moarte cu securea. Mihai
era , pe atunci, în vârstă de 43 de ani, bărbat strălucit şi în
norocire şi în nenorocire, după chiar judecata inamicilor săi.
Trupul lui dezbrăcat fu aruncat să zacă ruşinos la malul râului,
până seara, în chip înspăimântător.. Iar noaptea fu
înmormântat în acel loc, din ordinul lui Ioan Schneckenhaus,
comandant al trupelor sileziene.”(„Istorii”, Jacques Augustin
de Thou (1553-1617) – istoric francez)
8) „După
uciderea lui Mihai s-a ţinut un consiliu la care au participat
ambele armate, imperială şi valahă… Aici s-a hotărât
trimiterea corpului lui Mihai în Ţara Românească, socotindu-se că
dacă nu l-ar fi trimis boierii valahi n-ar alege alt domn. … Capul
a fost îmbălsămat şi încredinţat comisului lui Mihai , care l-a
cerut în cea mai mare stăruinţă spre a-l duce în Valahia.”
(„Istoria Transilvaniei” de Ciro Spontani – secretarul
generalului Basta).
9) ”Basta … tot plănuia cum să-l prindă
ori să-l suprime (pe Mihai); în cele din urmă, alungând îndoiala
din suflet, hotărî să pună mâna pe el cu forţa. Aşadar,
chemând doi conducători ai valonilor le înfăţişă, în taină,
ceeace voia să facă, iar aceia, mergând … în cortul acestuia,
îl iau pe neaşteptate în timp ce stătea de vorbă cu Ludovic
Rákóczy, comandantul pedeştrilor unguri; îi spun că au să-i
comunice ceva în numele lui Basta şi, în timp ce acela (Mihai) se
străduia să asculte vorbele unuia, este străpuns, fără veste, de
celălalt cu ascuţişul unei halebarde puternice prin pântece şi
intestine şi se prăbuşeşte pe dată. … Batjocurile aduse celui
neînsufleţit au fost atât de crude încât capul acestuia,
desprins de trup, a fost expus toată ziua pe cadavrul unui cal alb
în faţa cortului celui ucis; totuşi, după aceea, fu înmormântat,
din încuviinţarea lui Basta, împreună cu trupul”. („Istoria
Ungariei” , Nicolaus Istvánffy – comisar imperial al lui Rudolf
al II-lea).
10) „Trei zile şi trei nopţi corpul lui Mihai a
rămas aşezat pe un cal al său ucis în învălmăşeală, iar
trupul a rămas neîngropat. Mulţi valahi se strângeau acolo,
priveau cu jale şi clătinându-şi capetele plângeau, apoi adresau
injurii generalului Basta. După trei zile şi trei nopţi, nişte
valahi de-ai lui Mihai l-au îngropat noaptea, pe ascuns şi tare
mult l-au plâns.” (1601 Stavrinos – vistiernicul lui Mihai).
11)
„… Basta alese două steaguri dintre cei mai aprigi valoni şi
germani şi, după ce-i îndemnă să uite de toată primejdia, având
înaintea ochilor numai binele majestăţii împărăteşti, îi
trimise la cortul voievodului cu însărcinarea să-l prindă.
Soldaţii plecară fără întârziere. Iar voievodul Mihai văzând
mulţimea oştenilor lui Basta, înţelese îndată ceeace îi spunea
şi mintea: că asupra capului său se va dezlănţui furtuna fatală,
dacă nu-i va ieşi numaidecât în întâmpinare. Înălţându-şi
vocea, începu să strige către ai săi: „Valahi !Valahi !
Alergaţi iute ! Forţa, duşmanul, violenţa ne ameninţă !” În
vreme ce striga scoţându-şi sabia din teacă, se repezi asupra a
doi dintre centurionii germani, pentru a-i tăia în bucăţi pe
oricare dintre ei. Însă în acea clipă un valon, aruncându-se cu
securea sa cu două tăişuri, abătu lovitura lui Mihai şi-l lovi
peste coaste dintr-o parte în alta rănindu-l. Atunci care mai de
care, valoni şi germani, fără deosebire, îl copleşiră cu toată
puterea lor, îl aruncară la pământ şi până nu-şi dăduse încă
suflarea din urmă îi desprinseră capul de trup şi-l duseră lui
Basta care, aflat în sfat împreună cu ceilalţi, aştepta în cel
mai mare neastâmpăr rezultatul negocierilor, iar trupul său a
rămas în pielea goală şi neîngropat o zi întreagă.”
(„Medulla Historica” de Joannis Bisselius (!601 – 1677),
istoric iezuit).
12) „Basta puse ca unii germani şi valoni să-l
împresoare în cort cu ordinul de a-l prinde viu sau mort. Mihai
descoperi intenţia rea a agresorilor, apucă sabia şi răni un
ofiţer, dar un altul îl străpunse cu lancea în burtă
răsturnându-l şi tăindu-i în acelaşi timp capul.” (Istoria
monarhilor otomani” de Giovanni Sagredo – ambasador al Rep.
Veneţia, sec. XVII).
13) „Iar Mihai, socotind că asemenea
cuvinte blânde nu ascund niciun vicleşug, ascultă de Basta şi
trimise oştenii la locul amintit (cetatea Făgăraşului) iar el
rămase în tabăra sa. Şi, într-o dimineaţă, văzând Mihai din
cortul său grăbind un pâlc de oşteni crăieşti, călări şi
pedeştri, socoti că erau trimişi, după făgăduiala lui Basta,
pentru strajă, neaşteptând nimic rău de la ei, că îşi puse
toată încrederea în Basta. Ieşi dar Mihai înaintea valonilor,
întrebând de pricina venirii lor şi ce vor ei, iar aceia
răspunseră scoţându-şi spăngile şi paloşele, de-l răniră,
deoarece nu avea arme la sine şi-l tăiară”. („Încercare de
Istorie a Valahiei” de Johann Filstich (1684 – 1743) – rector
al Gimnaziului Johann Honterus din Braşov).
14) ”Între timp,
Basta nu-l putea îngădui pe Mihai drept concurent şi privea toate
faptele sale cu bănuială, nutrind speranţa că situaţia
Transilvaniei va fi lăsată într-o nesiguranţă veşnică. Cei doi
au plecat, între timp, de la Cluj la Turda şi au stabilit tabăra
acolo, pentru a ţine dieta ţării. Pe când Mihai se odihnea în
cortul său, a fost omorât de câţiva centurioni trimişi de Basta;
capul său tăiat a fost pus pe cadavrul unui cal; corpul însă, a
zăcut neîngropat timp de două zile …” („Scurtă istorie a
Transilvaniei” de Johannes Tsetsi (1689 – 1769) – istoric
maghiar).
15) ”Basta trimise două companii de germani şi tot
atâtea de valoni la el (Mihai), să-l aducă cu forţa. Aceştia îl
găsiră într-o conversaţie cu Ludovic Rákóczy, comandantul
infanteriei sale ungare. Şi în timp ce unul dintre ofiţerii lor îi
spuse ceva la ureche, cel de-al doilea sau căpitanul valon îl
străpunse şi îl lovi cu halebarda în burtă, încât s-a prăbuşit
aproape mort. Căpitanul german îi retează atunci capul, iar
oamenii de rând au jefuit o parte din tabăra valahă, târând un
cal mort în faţa cortului voievodului şi îi puseră capul pe
gâtul calului pentru a-i adresa cele mai rele sudălmi … În
noaptea următoare asasinatului, colonelul silezienilor, Ioan
Schneckenhaus a îndrăznit să pună să fie înmormântat cadavrul
şi capul voievodului pe locul cortului său, probabil, deoarece pe
el l-au impresionat numeroasele acţiuni mari şi înţelepte ale
acestui erou abia de 43 de ani, prin moartea căruia dispăreau
speranţele de a smulge în mod durabil Valahia de sub jugul turcesc,
şi i-au inspirat respect, pe care a căutat să-l manifeste, pe
deplin, prin această înmormântare.” („Istorie universală…”
de Ludewig Albrecht Gebhardi (1735 – 1802) – istoric german).
16)
”…(Basta) se înţelege cu Jacques Beaury, căpitanul valonilor
şi cu un alt căpitan german şi, la 19 august, la ivirea zorilor,
se duc fiecare cu câte 300 de oameni în tabăra de la Turda, unde
Mihai rămăsese aproape singur. Atunci, în timp ce Basta puse să
fie împresurate corturile, Beaury şi căpitanul german pătrunseră
cu câţiva soldaţi în cel în care se odihnea voievodul,
anunţându-l că îl arestează din ordinul împăratului. „Nu mă
veţi aresta în viaţă”, strigă el, împlântând sabia în
pieptul căpitanului german şi, în timp ce o scotea pentru a-l lovi
şi pe Beaury, acesta îi dădu de la distanţă o lovitură de
halebardă în inimă. Căzu. Soldaţii se aruncară asupra lui, îi
smulseră sabia cu care-i tăiară capul. Ca şi cum această crimă
n-ar fi fost suficientă, adăugară şi bătaia de joc. Aşezară
nobilul său cap pe un schelet de cal şi fiecare îşi tăie o curea
din pielea lui, ca amintire a acestei infamii… Astfel pieri, la 43
de ani, victimă a unui asasinat laş, acest om mare, care n-are egal
…”. („România”, de Jean A. Vaillant (1804 – 1886) –
istoric francez).
|
Solii Turci aducand daruri lui Mihai Viteazul , respect din partea Turcilor, dispret din partea Europenilor ! |
17) ”Basta, pentru a se debarasa de rivalul
său nu se dădu înapoi din faţa unei crime. Din ordinul lui, la 9
august 1601, Jacques Beaury, căpitan al valonilor, însoţit de un
căpitan german, de 300 de valoni şi de tot atâţia germani şi de
câţiva cavaleri, pătrunse în zori în tabăra lui Mihai de la
Turda. Voievodul nu avea lângă el decât câţiva valahi. „În
numele împăratului vă arestez”, îi strigă Beaury. „Nu mă
veţi prinde viu”, răspunse eroul şi înfipse spada în pieptul
căpitanului german. Nu avu timp să o retragă; izbit în inimă de
o lovitură de halebardă căzu scoţând un strigăt de durere şi
furie. Asasinii îi tăiară capul şi-l puseră pe un schelet de cal
… Astfel pieri, la vârsta de 43 de ani, acest mare bărbat care va
rămâne de-a pururi gloria poporului Român.” (Provincii
româneşti” de Jean Henry Abdolonyme Ubicini (1818 – 1884) –
istoric italian).
18) ”… ofiţerul a intrat repede în cort şi
apropiindu-se de Domnul care se odihnea, i s-a adresat ca unui
prizonier al său. Mihai a strigat că nu i se va preda viu, dar
înainte de a pune stăpânire pe spada sa ca să se apere, celălalt
i-a străpuns corpul cu halebarda. Această faptă murdară … se
spune că asasinii i-au tăiat capul şi mâna cu propria spadă a
lui Mihai …Astfel a căzut Mihai, impetuos, curajos, diplomat,
ambiţios, patriot …” (1882 „România – trecut şi prezent”,
de James Samuelson ).
19) ”Vă mai înştiinţăm cu siguranţă
cum că Mihai Vodă pieri ieri la Turda, în 9 ale lunii august 1601,
ucis din ordin împărătesc. Înainte a fost împuşcat pe la spate,
apoi i-a fost tăiat capul, iar corpul său a fost expus pe câmp
deasupra unui cal mort. Basta nu a permis să fie înhumat”
(Ieremia Movilă, scrisoare adresată cancelarului Lituaniei, Leon
Saphiena).
20) „Nelegiuitul Basta l-a ucis cu viclenie şi pe
neaşteptate pe săracul voievod Mihai, fără nici un motiv. Numai
din invidie profundă l-a ucis pe acest Domn renumit, celebru, de
care se temea însuşi sultanul”. („Cronică ungară”, Petthö
Gergely (1565 – 1629) – cronicar maghiar).
21) ”Oamenii
bătrâni, contemporani cu acele vremi, au afirmat că lui Mihai Vodă
i-au tăiat capul şi l-au dus la Basta, iar trupul său până a
treia zi a stat neîngropat la vederea tuturor.” (Miron Costin –
Letopiseţul Ţării Moldovei).
22) ”Atunci au fost legat Mihai
Vodă cu Turturea Paharnicul jurământ tare şi mare cum să se
caute unul pe altul până la moartea lor. Şi de se va prinde lui
Mihai Vodă să pieie într-altă ţară să nu-i lase oasele acolo
ci să le ducă în Ţara Românească şi să le îngroape. De
aceea, dacă văzu Turturea Paharnicul că tăiară pe Mihai Vodă
mult s-au nevoit pentru jurământul luat ca să ducă oasele lui
Mihai Vodă. Ci n-au putut, ci au luat numai capul şi l-au dus în
Ţara Românească şi l-au îngropat la Mănăstirea Dealu de la
Târgovişte.” (Anonim, adăugire la „Istoriile domnilor Ţării
Româneşti” a lui Radu Popescu.)
|
Mihai Viteazul si celebra lui amanta, Velica ! |
23) ”… pentru multă
şi bună şi credincioasă slujbă cu care a slujit domnia lui multă
vreme neîncetat, cu multă trudă, încă şi în alte ţări
străine până în Ţara Nemţească. Postelnicul Turturea el a
furat capul Lui Mihai Vodă şi l-a adus aici în Ţară, de l-a
slujit şi l-a îngropat cu multă cinste, ca pe un adevărat Domn”
(7 decembrie 1612, Radu Mihnea, Domn al Ţării Româneşti).
Sinteza
documentelor făcută
de Domnul Suciu Petru, căruia
îi mulţumesc
cu adâncă plecăciune
pentru informaţiile
găsite !
Pt.conformitate:
ing.Bîrsan
Cornel