luni, 22 iulie 2013

De ce România ? De ce români ? (mic dicţionar explicativ !)

ROMANIA : În anul 395 în urma morţii Împăratului Teodosiu I, Imperiul Roman se împarte în două părţi între cei doi fii ai lui Teodosiu I: Honorius devine Împărat (395 - 423) al părţii occidentale a Împeriului Roman cu capitala la Ravenna, iar Flavius Arcadius (395 - 408) devine Împărat al părţii răsăritene cu capitala la Constantinopole. Grecii, majoritari în administraţia bizantina vor denumi noul imperiu: Basileia ton Rhomaion, adiăa Împărăţia descendenţilor Romei !

RHOMAIOI: romani, nume dat de greci populaţiei Romei. Pe parcurs acest termen îl vor extinde asupra întregii Italii şi asupra tuturor cetăţenilor romani din Imperiu. În ciuda faptului că elenii, îi vor greciza treptat pe romanii din Imperiul de Răsărit, iar majoritatea Împăraţilor romani de după sec.III vor fi de origine tracă, dacă sau iliră, grecii vor insista să-şi arate descendenta de la Roma ! În Imperiul Bizantin termenul de Rhomaioi va defini după sec. IV pe toţi locuitorii imperiului de răsărit şi ai comunitătii lui Cristos (!), noţiunea având semnificaţie politică, juridică, culturală şi religioasă, dar nu şi etnica. Sub termenul de Rhomaioi pe lângă greci (descendenţi ai romanilor şi moştenitori de drept ai imperiului bizantin <!?>) vor mai fi acceptaţi şi celelalte populaţi stăpânite sau controlate de bizantini: vlahi, bulgari, sârbi s.a. 


ROMANIA: Numele de Romania va fi utilizat de către occidentali încă din secolul al VII-lea pentru denumirea Imperiului Bizantin. Între anii 1204 - 1261, după ocuparea Constantinopolelui de către latini, acestia vor adopta la rândul lor în documente numele de Romania.

     Se poate remarca pe hartă poziţionarea tărilor: Transilvania, Valahia şi Moldova, precum în mod ciudat şi triburi dacice. Romania este la sud de Dunare şi Tracia.


Hartă olandeză de la 1650. Se vede în mod clar poziţionarea diferenţiată a Transilvaniei faţă de Ungaria!  Romania este la sud de Dunăre şi Bulgaria.




Hartă a Turciei Europene. Se observa în mod clar teritoriile româneşti de la nord de Dunare, dar şi Romania în sudul Bulgariei !

Rum, Rumelia: Turcii vor prelua acest nume bizantin de Romania pentru teritorii care au aparţinut de vechiul imperiu roman. În secolul al IX sultanatul selgiucid din Asia Mică se va numi sultanatul de Rum, iar ulterior teritoriile balcanice cucerite de către turci, la sud de Dunare, vor fi cunoscute sub numele de Rumelia.


   Hartă a părţii europene a Imperiului Otoman


Titlul hărtii (sus): Befchrvinghevan VValachia, Servia, Bulgaria ende Romania !





Hartă care defineşte în mod clar teritoriile pe care exista în zona carpato-balcanică populaţie de origine latină (vezi titlul ROMAGNA !)


Harta de exceptie de la anul 1690, în care pe lângă poziţionarea provinciilor româneşti de la sud de Dunare: Transilvania, Moldova si Valahia ne prezintă lateral şi blazoanele tărilor identificate pe hartă. Interesant este însă faptul ca blazonul Valahiei nu este în mod normal “Acvila munteană” ci un leu ridicat !
  Blazonul desenat de către cartograf, conform lui Octav - George Leca şi Mateiu Caragiale (Familii boiereşti române) este cel al familiei Bîrseştilor care alături de alte familii boiereşti din Muntenia vor fi în vesnic conflict cu domnitorii Ţării Româneşti.



Români / rumâni (nume purtat de români în decursul istoriei):

   În perioada antică:

  • lai - geți - agatârși - daci - besii - carpi - carpodaci - costoboci - megaloi dahae
  • ausoni - acatiri - anti - argaragantes și limigantes

În perioada medievală şi ulterior în istorie:

  • vlahi - valahi - râcno-vlahi - cuțzo-vlahi - moro-vlahi - vlahioți - morlahi - morlaci - mavrovlahi
  • walachen (germană) - vlaski, vlasi (sârbă, bulgară) - valaques (franceză) - vlachs sau wallachians (engleză) - velascos (spaniolă) - velaci sau valacchi (italiană) - volohi sau vlohi (rusă,poloneză) - olah sau vlach (maghiară) - ulagh (tătară) - iflaklar (turcă)
  • rumâni
  • români, aromâni, megleno-români și istro-români

   Limba românească:        Prin contactele internationale generate de domnitorii romani, aceștia și învățații curtilor domnești vor realiza, în primul rând cât de asemanatoare este limba valahă cu limba italiană, dar și cu limba franceză. Este momentul când apare întrebarea: cum se putea ca într-un teritoriu imens vorbitor de limbi slave și limba maghiară, la distanță de sute de kilometri de Italia sau Franța, exista o comunitate așa de mare de vorbitori de limba romanică ?
     Informațiile despre motivele latinității valahilor, vor veni, chiar dacă în mod deformat, pe linia monahală, a călugărilor greci cu care domnitorii și boierii valahi aveau legături, dar și din documentele și manuscrisele încă existente, la acea vreme, în cancelariile domnești.
      Istorici bizantini care aveau acces la un număr foarte mare de lucrari și documente scrise atingătoare de conflictul daco-roman, aveau să-și formeze o idee unitară, bazată pe istoricii antici, precum că Dacia a fost pustiită de daci, iar în locul lor Traian ar fi adus coloni din Italia. Caz elocvent este cel al cronicarului Ioan Kinnamos care referindu-se la vlahii înrolați în armata bizantină în timpul conflictelor armate din anii 1161 - 1168, dintre Împăratul Manuel I Comnenul (1143 - 1180) și Stefan al III-lea, Regele Ungariei, va afirma despre vlahi că aceștia: “ sunt colonii de demult ai celor din Italia.”
        Astfel de informații ajunse în țară, pe diferite căi, se vor răspândi în rândul clasei boierilor și apoi, prin aceștia la nivelul tăranilor, rezolvând problema ridicată privind originea latinității
       Afirmarea acestei latinități și a numelui de “rumân” era absolut necesară, în speranța câstigării ajutorului Occidentului Latin, și a Papalității în fața intențiilor dominatoare și expansioniste ale maghiarilor, polonilor, tătarilor, dar mai ales a turcilor. Ioniță Caloianul va încerca o apropiere față de papalitate în virtutea înrudirii latine, împotriva Imperiului Bizantin. Stefan cel Mare va solicita ajutor financiar și militar papalității, dar care din păcate nu va ajunge la el.
Cea mai veche atestare documentară a numelui de țară este făcută în Scrisoarea lui Neacsu din anul 1521, sub forma  “cěra rumŭněskŭ (Țeara Rumânească) “.
          Călătorii străini în ţările române din secolele  XVI - XVII, trimişi în mare parte de papalitate, în speranţa convertirii populaţiei băstinaşe la catolicism, vor confirma  utilizarea termenilor de rumân sau român.
            Printre aceştia îi vom menţiona pe:
 - Tranquillo Andronico, care notează în anul 1534 că Valahii  “acum se numesc romani” (cf.Endre Veress - Fontes rerum transylvanicarum: Erdélyi történelmi források)
 -  Francesco della Valle, menţionează în anul 1532, că valahii se numesc romani în limba lor, dând şi un exemplu interogativ: “Sti Rominest ? “ (cf. Claudio Isopescu, Notizie intorno ai romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento)
 -  Johan Lebel, notează în anul 1542 că Valahii ''se numesc pe ei însişi Romuini'' (cf.Adolf Armbruster, Romanitatea românilor )
 - Pierre Lescalopier, scrie în anul 1574, că valahii “se consideră adevaraţi urmaşi ai romanilor şi-şi numesc limba româneşte  (romanechte), adică romană” (cf.Paul Cernovodeanu, Studii si materiale de istorie medievală)
 - Ferante Capecci, menţionează în anul 1575, că valahii se numesc pe ei înşişi români - “romanesci” (cf.Maria Holban, Călători străini despre Țările Române)
     Istoricul polonez Stanisław Orzechowski menționează în anul 1542, că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiți valahi, după italieni” (cf.Adolf Armbruster, Romanitatea românilor)
       Cert este faptul ca de la inceputul secolului al XVI, valahii vor fi conștienți de latinitatea lor, termenul de român câștigând, încetul cu încetul loc în istorie în fața termenului de valah.

    Din păcate demersurile românilor de ajutorare facute către Occident vor rămâne fără răspuns, termenul de rumân devenind în timp sinomim cu : iobag, șerb, vecin dar mai ales de “prost”  (Cf. Dicționar Explicativ al Limbii Române).   

Principatele Unite al Valahiei şi Modovei - Unirea de la 1859:
 
La 24 ianuarie 1859 se consfiinţeşte unirea Moldovei cu Valahia prin alegerea ca domnitor al Ţării Româneşti a lui Ioan Alexandru Cuza, după ce acesta fusese ales iniţial domnitor al Moldovei la 17 ianuarie 1859.
Numele noii ţări va fi: Principatele Unite ale Valahiei şi Moldovei ! ( şi nu România !)

În urma unificarii Parlamentului şi a Guvernului, act hotărât de Cuza în anul 1862 se va iniţia demersul de renumire a celor doua principate româneşti, treptat apărând pe firmament numele de România.

Abia după înlăturarea de la putere a lui Cuza în anul 1866, odată cu înscăunarea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen se va adopta prin constituţie numele de România, nume acceptat şi de puterile timpului.

De ce România ?

După căderea Imperiului Bizantin şi cucerirea Constantinopolelui de către turcii, foarte multe familii grecesti se vor refugia la nord de Dunare, în Ţara Românească şi Moldova. Ulterior acest familii grecesti se vor implica în mod activ în cursul istoriei ţărilor române precum domnitori sau mari dregători. Foarte mulţi dintre unionişti care au ajutat la realizarea unirii celor două provincii erau descendenti ai familiilor greceşti. Într-o perioadă când la sud de Dunăre, Imperiul Otoman îngloba toate neamurile balcanice: bulgari, sârbi, muntenegreni, bosnieci dar mai ales greci visul de eliberare al grecilor şi renasterea Imperiului Bizantin era pur şi simplu o utopie.
Deoarece singura ţară balcanică care a reuşit să-şi recâştige identitatea în acele vremuri a fost Principatul Unit al Moldovei şi Ţării Româneşti, clasa conducătoare grecească din cele două provincii a încercat să transforme acest act într-unul propriu de identitate grecească în directa legatură cu aşa zisa descendentă romană şi pretenţie de reînviere a vechii Romanii, impunând pentru cele două ţări româneşti unite termenul de ROMÂNIA !!!.

Adevărul este însă altul, noi actualii Români nu ne cunoaştem numele Ţării decât cel acordat de agresori sau alţi binevoitori: Dacia, prin botez roman, Geţia prin botez grec, Valachia prin botez gotic, Romania prin botez grecesc !

Oare cum ne-am numit noi pe noi si tara noastră ? Lai ?.... Ţara Lailor ?

Să reamintim la sfârşit că,

RUMÂN = „ termen sinonim cu iobag, șerb, vecin dar mai ales de “prost”  (Cf. Dicționar Explicativ al Limbii Române).   

Un articol de
Cornel Bîrsan



5 comentarii:

  1. Te felicit pentru acest articol. Sunt de parere totusi ca numele de "roman" este cu mult mai vechi si provine de la denumirea unor tribiri ale stramosilor dacilor si anume pelasgi. Nicole Densusianu acorda un capitol intreg in monumentla sa opera "Dacia Preistorica " http://vinicius.ro/arimi-arimani-rami-arimaspi-arimphaei-in-dacia-i/"
    Cu stima si consideratie,
    Cristi Mosneanu

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa omis ceva ?deci daca nu mai existau dacii in regiunea Transilvaniei evaporandu-se toti asa din senin oare Carpi sau Dacii liberi care existau in Moldova ,Bucovina ,sudul Ucrainei,precum si alte triburi de daco-traci ,pe astia cum ii mai ascundem??iar in numai 100 si ceva de ani gata toti vorbim romana????/greci dupa 900 de ani de dominatie vorbesc greceste,englezi dupa 500 engleza,etc numa noi romanii??sau mai bine zis Dacii vorbim romana sa inteleg adica suntem prosti si pe fata ni s-e arata dar noi nu ne prindem ...chiar daca Roma a fost fondata de triburile ce au trait pe teritoriul Daciei ,mama lui Romulus si Remus Rhea FEMEIA DACA,tata Albea din regiunea ALBA IULIA .
    HAI SA O SPUNEM CLAR DACIA TREBUIESA SE NUMEASCA TARA NOASTRA .(Iar Traian a fost un tradator de neam atacandu-si propriu neam pentru aur ,asa cum au facut-o si o sa o mai faca si alte populati straine ),Ar trebui numele de Romania schimbat in numele de DACIA facandu-ne cinste o data pentru totdeauna de trecut ,la fel si imnul national schimbat,sa ne unim cu Basarabia si sa nu ne fie frica de adevar si schimbare .
    BY: ADRIAN FOCSA

    RăspundețiȘtergere
  3. Partea a doua. Se spune că Prometeu a ascuns „focul” (nar) într-o plantă numită „FERULA” ... cuvânt „elen” care nu este altceva decât anagrama expresiei româneşti: „EL FURĂ”. Scriem „RAMAN” şi aflăm: „AM NAR” (am foc). Prin „EL” înţelegem „Domnul Pământului” spre deosebire de „IL” care ne apare în Enlil – „Domnul Cerului”. Ambii, Enki şi Enlil erau fiii lui Anu, Enki fiind primul născut, Enlil (fiul şerpoicei) fiind al doilea creat, dar care a primit tronul ceresc a lui Anu de la mumă-sa Şerpoica TITA. Pentru că „întâiul născut” se sacrifică, nu-i aşa? Rumania este „Ţara râurilor”, ţara apelor, Valahia, de unde Havilah în Biblie (Tanak), ori „Valhala” popoarelor scandinave. Numele Zeului HerMes („mes” înseamnă sfânt, iar „her” înseamnă „ales”, de soi, de viţă, de sânge albastru, etc.) este acela de ARIMAN, iar perşii (şerpii) îl aveau în a lor religie pe AHRIMANU, adică Dracu' de îi zicem noi NOROC din CORON, din care „KRONOS” la eleni, cu sensul de Timp/Soartă. Ceriu sau ANU (numele lui „UR-ANU”) este Tatăl lui Saturn 1 (KIUN la ebrei, din arameul UNKI dar şi din UNIK, adică Iahve/Sabaot şi Sabazius – Zamolxis 1 – alias „Baal-Moloh”), sau „BES+ERICA” (sora sa, RICA, de unde „RHEA” din care iese „HERA”) şi al tuturor Neilor şi Zeilor acestui Pământ. Numele lui Saturn 1 (SalmoxiS 1 - !”N-IMROD”) este „MANU-RAMANU”, Împăratul Imperiului Pelasg - Ler Împărat sau Crăciun), care a preluat hlamida de URS (Ursa Mare sau Caru Mare sânt semnele cereşti ale Hiperboreei) după uciderea ritualică a lui URAN (Peleg) sau ANU, Munteanu ori TARANUS, zis şi Ceriu, ori Coelus, dar şi „Tom-îi”, ori „RA” la egiptenii (pigeţii) care vedeau în „URAN” ... „UN RA”, adică „Un Soare”.

    RăspundețiȘtergere
  4. Partea a treia. Domnia Sa se numea în Egipet (ChemAtef) HARMAKIS şi este prezentat în megalitul „Leul” de la Giseh, copia Sfinxului din Bucegi, care spune de milenii: „ÎS-LEU-ARIM”, expresie care a născut denumirea „IERUSALIM” (fost IABES), oraşul lui „BES” (ARIM-UL), adică Saturn 1 – „Sal-mo-xiS” 1, fratele mezin a lui Saturn 2 – SamolxiS 2, care este Seth-Nehes (Negru 7/G) sau Typhon, adică GRUIA (care aduce URGIA) lui Novac (şi dacă „I GRÂU”, Domnia Sa nu este neghină), alias Purpureus, Divinul Atlant (Ânalt) care şi-a lăsat fiii (pe Hierosolimos şi pe Judaios) ca să păzească Templul/Toex lui Saturn 1 din IaBes). Dar, „RA” înseamnă RĂU. Saturn 1 (Man, Manea, Menes, Min) era văzut un Zeu RĂ (rău) pentru că „EL” îşi ucisese tatăl, pe „Tato-Nipal”, şi pentru că îşi devora (molohia) copiii. Noi avem muntele „RA-RĂU”. Denumirea de „RAMAN” este verbul „RĂMÂN”, adică nu pier ... şi, de aici, „RUMÂN” care arată „OMUL NEMURITOR”=„ROTI RUMEN” !!! Drac mort văzură-ţi? Extras din „Paradisul tăinuit”, vol. IV, un tratat de lingvistică matematică şi istorică, Ed. Academia Dacoromână, 2014. Gheorghe Bârdan-Raine. Vezi pe you-tub: „Megaliţii din Carpaţi” (completare), video-clip în care „Prometeu” (Omu Petre) apare legat fedeleş de o stâncă (un megalit sau o noimă), în JiDava (cetatea urieşului din Muscel), cu „păsărica” care-i „mânca ficaţii” lângă Domnia Sa. Megalitul îi poartă numele: „IEL”.

    RăspundețiȘtergere
  5. Partea întâia. Pe scurt: denumirea „RUMÂN” este anagrama cuvântului „NUMĂR”. „Totul este NUMĂR”, spunea Pitagora. Un „număr” nu are sfârşit, deci este „nemuritor”! Numele de „RUMÂN” este echivalent cu „OM” şi „BĂRBAT”. Din „RUMÂN” avem „RUMEN”, adică ALB cu ROŞU la faţă, semn de sănătate, tinereţe şi robusteţe, iar prin extinţie, „RUMEN” înseamnă „COPT” (întreg la minte). Expresia noastră rumânească (coaptă, înţeleaptă): „UN MĂR” conţine, subliminal, denumirea „RUMÂN”. Numele „RUMANU” ne arată pe „MANU” care este SATURN 1 (latin), KRONOS (la greci), DOKIUS (la nord de ISTRU, NOVAC, ori JIDOV, adică URIEŞ sau TITAN) – „ZAL (SAL)+MO+XIS”. „ZA” este legătura spiritual-materială care îl leagă pe OM de ZEU/NEU, iar „XIS” este cifra 6/F citită destrograd, simbol al omului bine făcut, a omului de omenie, „lustruit” în sensul de educat, ales, apt pentru a merge pe urmele neilor/zeilor. Pe „RUMÂN” îl afli la „IST-RU”, în ţara „ARINĂ”, de unde „IARNĂ”, din care „ARIAN”, cu sensul de „om care trăieşte pe malurile râurilor”. Când „IstRu” se numea „NUN” acest cuvânt înseamna „OM”. Denumirea „OM”, descompus din punct de vedere numeric, ne arată „CA.EA”. Un OM ... CA „EA” scoate în evidenţă pe „EA” care este EnKi, în SuMĂR (ki înseamnă klisă, pământ, cu sensul că acest OM, cu scop, cu rost, a fost făcut PE „PLAN-ETA” Pământ şi nu DIN pământ). EA, sau EnKi, este „PROMETEU” (la eleni), un cuvânt rumânesc, căci, la noi, în limba rumână, se află sensurile care compun povestea lui PROMETEU=„OMU PETRE”, „TU E PER OM”, „MOR PE TEU”, „E OM PUR”. Acest fiu (bar) a lui Anu şi nu a lui Joe, a fost făcut cu o „AIA”, cu „G/7-aia”, o pământeancă care, pe NAT, l-a NĂSCUT (FĂTAT) pe Pământ şi nu în Ceriu şi nici sub ape (vaeta). „EL” (Prometeu) a furat focul de la zei şi l-a dăruit oamenilor (semenilor săi) pe care Domnia Sa i-a făcut din iubire de oameni, EL le-a dat viaţă din viaţa Lui (a extins programul de inginerie genetică, iniţiat de Anu, înmulţindu-se cu pământencele) şi i-a învăţat, sacrificându-se, pe oameni să supravieţuiască civilizaţiei urieşilor (titanilor şi chilopilor).

    RăspundețiȘtergere