Dan al II-lea, Domnul Ţării Româneşti.

Din lucrarea “Istorie Pierdută. Cronica Românească de Istorie Veche” (lucrare ȋn pregătire) Autori : Adrian Anghel ,Cornel Bȋrsan, ṣi Cristian Moṣneanu.

Dan al II-lea

Dan al II-lea, domn al Ţării Româneṣti ȋn două rânduri (1422-1426 ṣi 1427-1431), face parte din ramura Dăneṣtilor a dinastiei Bararabilor urmând filiaţia Radu Negru Vodă, Basarab I, Nicolae Alexandru, Radu I, Dan I. Se cunoaṣte faptul că a fost duce al Amlaṣului ṣi Făgăraṣului.

Faptul că Ţara Românească, prin conducerea lui Radul al II-a Praznagalvla, se afla sub influenţa turcilor a făcut ca regalitatea maghiară să ȋncerce a impune un domn care să deservească intereselor creṣtinătăţii. Totuṣi, conform cronicarului bizantin Ducas, nu sprijinul regelui Maghiar Sigismund de Luxemburg a fost cel care l-a adus pe tronul Ţării Româneṣti pe Dan. Acesta venind din Constantinopol, reuseṣte să recruteze prin intermediul boierilor ce ȋl susţineau o armată de mercenari transilvăneni ṣi bulgari si porneṣte pe cont propriu o campanie care va duce alungarea vărului său. Astfel că, aflndu-se deja pe tron ȋn tomana anului 1422 Dan va cere ajutor coronei maghiare pentru a-ṣi putea menţine domnia.

Sigiliul lui Dan al II-lea

Prima domnie (23 octombrie 1422-decembrie 1426/24 ianuarie 1427?)

Dan al II-lea se găseṣte ȋn Imperiul Otoman chair de la ȋnscăunarea unchiului său Mircea cel Bătrân ṣi slujesţe ȋn armta turcă până ȋn anul 1422. El ȋl ȋnsoţeṣte pe Murad al II-lea la asediul Constantinopolului când “era gata la orice faptă de război ṣi ȋnsuṣi să meargă cu turci la pândă” dar “se sustrage” ṣi reuseṣte să treacă pe ascuns ȋn tabăra imperială. Ajutat de ȋmpăratul bizantim Manuil al II-lea sau de fiul acestuia Ioan al VIII-lea Paleologul, traversează Marea Neagră cu o corabie pusă la dispoziţie de bizantini ajungând la Cetatea Albă(care aparţinea de Moldova) unde este aṣteptat de către boierii ce ȋi erau potrivnici vărului său Radu al II-lea Praznaglava (Ducas, Istoria turco-bizantină , 1341-1462). Boierii “l-au proclamat domn ṣi l-au pus ȋn domnia bunicului său” ṣi tot ei, confrom cronici lui Ducas l-ar fi omorât pe Radu “feciorul din flori al lui Mircea” (binȋnţeles, la aproximativ 4 ani distanţă ṣi nu ȋn momentul primei ȋnscăunări a lui Dan). Desfăṣurarea evenimentelor nu o cunoaṣtem dar ṣtim că la data de 23 octombrie 1422 Dan al II-lea se găsea pe scaunului din Târgoviṣte (D.R.H., D, I, p. 221-222).

Pentru a menţine stabilitatea domniei pe care abia o luase Dan al II-lea cere ajutorul regelui Sigismund al Ungaria devenid vasal acestuia. Sigismund ȋl pune la dispoziţia principelul valah pe generalul florentin , comite de Timiṣ, Pippo Spano. Cei doi atacă cetatea Silistra alungându-i pe turci, ulterior vor cuceri ṣi cetăţile Giurgiu ṣi Turnu.

La ȋnceputul anului 1423 o armată turcească trece Dunărea cu scopul de a-l alunga pe Dan ṣi de-al ȋnscăuna pe vărul său Radu Praznaglava. Ȋn data de 23 februarie 1423 Dan reuseṣte să repurteze o glorioasă victorie asupra turcilor , pe câmpul de luptă pierzându-ṣi viţa 36.000 de soldaţi otomani. Acestă victorie menţine linṣte doar pentru puţin timp deoarece armata otomană repliată se ȋntoarce ȋn toamna anului 1523 ṣi reuseṣte să ȋl ȋnfrânga pe Dan . Cu sprijim militar unguresc, la ȋnceputul anului 1524 Dan duce o nouă luptă cu Praznaglava, lupta ce se ȋnchiei cu un rezult nefavorabil pentru el ṣi este nevoit să se refugieze ȋn Transilvania. Ȋn toamna aceluiaṣ an tot cu sprijinul lui Sigismund de Luxemburg, Dan reintră ȋn ţară ṣi ȋl alunga pe vărul său.

Luptele dintre cei doi pretendenţi la tronul valah reȋncep ȋn primăvara anului 1426 ṣi ţin până ȋn iarnă când Dan este nevoit să se retragă la Râṣnov ȋn ţara Bârsei.

La 24 ianuarie 1427 alături de Don Pedro, fiul regelui Portugaliei ṣi a oṣtilor maghiare, Dan porneṣte spre Muntenia pentru a-l alunga pe Radu Praznaglava (D.R.H., D, I, p. 247-248).

(Continuarea o veţi putea citi ȋn momentul apariţiei cărţii)